ICCJ. Decizia nr. 1843/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1843/2009
Dosar nr. 234/44/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 80 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei H.A. formulată în contradictoriu cu M.C.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în calitatea sa de director al Inspectoratului Judeţean pentru Cultură al Judeţului Brăila, a solicitat constatarea nulităţii raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale cât şi a adresei din 18 ianuarie 2008, prin care a fost soluţionată contestaţia sa împotriva raportului de evaluare.
Instanţa de fond a reţinut că înscrisul atacat nu este un act administrativ întrucât nu reprezintă un raport de evaluare, ci este vorba numai despre o etapă a procedurii de evaluare, operaţiune cu caracter preparator şi fără consecinţe juridice. S-a menţionat şi împrejurarea că prin adresa nr. X, de asemenea contestată de reclamantă, a fost admis punctul de vedere al acesteia şi a fost dispusă reluarea evaluării, instanţa de fond reţinând că este vorba de un răspuns pozitiv al autorităţii pârâte care nu a produs o vătămare reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susţinut că evaluarea performanţelor sale profesionale, ca funcţionar public de conducere, pentru anul 2007, nu s-a făcut în conformitate cu prevederile HG nr. 1203/2003, respectiv ale Metodologiei de evaluare prevăzută în Anexa 3 a acestui act, fiindu-i încălcat dreptul la o evaluare corectă, imparţială, obiectivă, legală şi echidistantă.
Indicând în mod expres prevederile din HG nr. 1209/2003 apreciate ca fiind încălcate în procesul de evaluare (art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) lit. e) şi art. 3 alin. (2), toate din cuprinsul Anexei 3 la HG nr. 1209/2003), recurenta-reclamantă a menţionat că nici soluţionarea contestaţiei sale la raportul de evaluare nu s-a făcut în termenul legal, potrivit aceloraşi prevederi ale HG nr. 1209/2003.
S-au indicat totodată, fără directă referire şi fără legătură cu conţinutul sentinţei atacate, încălcări ale art. 6 alin. (1) lit. a) şi respectiv de art. 7 alin. (1) lit. a) din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003, referitor la notarea realizată.
Recurenta – reclamantă a susţinut, faţă de adresa nr. X din 18 ianuarie 2008, primită la data de 24 ianuarie 2008, că aceasta nu reprezintă din punct de vedere legal, soluţionarea contestaţiei, fiind o simplă înştiinţare, prin care, chiar evaluatorul recunoaşte nerespectarea dispoziţiilor legale întrucât menţionează că procedurile de evaluarea urmează a fi reluate.
În fine, recurenta a arătat, că potrivit HG nr. 1209/2003, şi Legii nr. 188/1999, procedura evaluării performanţelor individuale ale funcţiei publice nu presupune o etapa intermediară şi nici acte pregătitoare evaluării, fiind indicate numai 3 etape, respectiv, completarea raportului de către evaluator, interviul şi contrasemnarea raportului de evaluare, apreciind că prin stabilirea notei finale de 3,50 şi pe baza acesteia a calificativului „Bine" i-au fost produse efecte juridice defavorabile în planul carierei profesionale şi publice, astfel că se impune admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale.
Recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare arătate.
Recurenta - reclamantă a investit instanţa de fond cu o acţiune în constatarea nulităţii raportului său de evaluare profesională, efectuată potrivit HG nr. 1209/2003 ca şi a adresei nr. X din 18 ianuarie 2008, despre care a susţinut că reprezintă actul administrativ prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva respectivului raport de evaluare.
Examinând conţinutul adresei nr. XX din 18 ianuarie 2008 emisă de M.C.C., Înalta Curte reţine că aceasta este în fapt o corespondenţă adresată recurentei-reclamante prin care i se comunică că urmare aspectelor sesizate în legătură cu derularea procedurilor de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru anul 2007, s-a decis reluarea procedurilor de evaluare cu respectarea dispoziţiilor legale, la o dată ce îi va fi ulterior comunicată.
Înalta Curte, reţine aşadar, în acord cu cele stabilite şi de instanţa de fond că interesul recurentei-reclamante în solicitarea de anulare a raportului de evaluare nu subzistă faţă de poziţia autorităţii, exprimată prin adresa nr. X din 18 ianuarie 2008, în sensul reluării procedurilor de evaluare, tocmai urmare a contestaţiei depuse şi aspectelor sesizate de recurenta-reclamantă.
Poziţia autorităţii emitente echivalează practic cu revocarea actului în discuţie, respectiv a raportului de evaluare contestat, care nu poate fi generator de efecte juridice şi ca atare nu poate avea un caracter vătămător pentru recurentă.
De altfel, după cum corect s-a reţinut, acest prim document a cărui anulare s-a solicitat de către recurentă, şi care a şi fost „revocat" de către autoritate, chiar dacă terminologia folosită a fost diferită, nu era raportul final de evaluare, propriu-zis, ci numai formularul standard intitulat „raport de evaluare a performanţelor individuale", parţial completat, este adevărat, dar care, în contextul art. 5 şi art. 6 alin. (2) din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003 nu reprezintă decât prima din cele 3 etape pe care le implică procedura de evaluare, şi anume, completarea raportului de către evaluator.
Cum nu a rezultat din actele dosarului şi după cum o confirmă de altfel şi conţinutul adresei nr. X, de asemenea contestată, că celelalte două etape, respectiv interviul şi contrasemnarea raportului de evaluare, prevăzute în acelaşi text de lege, sus-arătat, nu au fost parcurse, rezultă şi că cererea recurentei-reclamantei este prematură, obiectul contestaţiei vizând numai una dintre operaţiunile cu caracter preparator în cadrul procedurii de evaluare în mod evident, nefinalizată la data sesizării instanţei.
În fine, corectă este aprecierea instanţei de fond şi drept urmare sunt neîntemeiate criticile recurentei pe acest aspect, în sensul că cererea de anulare şi a adresei nr. X din 18 ianuarie 2008 este lipsită de coerenţă dar şi de interes practic, câtă vreme, prin acea adresă, favorabilă reclamantei, s-a comunicat reluarea procedurii tocmai la solicitarea şi urmare a sesizărilor primite de la recurenta-reclamantă.
Rezultă aşadar că raportat la stadiul procedurilor şi la conţinutul documentelor prezentate instanţei, nu este finalizată procedura de evaluare şi nici nu a fost emis, în sensul HG nr. 1209/2003 [1], cu referire la art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, un act administrativ cu efect vătămător, pentru drepturile recurentei-reclamante, astfel încât în mod corect şi cu deplina respectare a legii a fost respinsă acţiunea acesteia, de către instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate nu pot fi primite aşadar criticile formulate de recurentă împotriva sentinţei pronunţate, circumscrise motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi în consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinţei nr. 80 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1837/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1932/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
