ICCJ. Decizia nr. 2032/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2032/2009
Dosar nr. 1138/33/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 22930 din 2 mai 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută în refugiu, în data de 30 mai 1941.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că părinţii săi, de origine maghiară, s-au refugiat din localitatea Vlaha - localitate de graniţă, rămasă sub jurisdicţia statului român, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile româneşti asupra cetăţenilor unguri, care aveau terenuri de o parte şi alta a graniţei.
Prin sentinţa civilă nr. 671 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta K.A., a anulat hotărârea nr. 22930 din 2 iunie 2008 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 30 mai 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a dovedit faptul refugierii părinţilor ei din cauza persecuţiilor etnice şi a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
A concluzionat instanţa de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu Vlaha, în localitatea Fizeşu Gherlii, astfel încât este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că Legea nr. 189/2000 stabileşte că drepturile se acordă doar persoanelor asupra cărora s-au exercitat în mod direct persecuţii etnice şi nu ţinând cont de contextul general în care cetăţenii români şi maghiari au avut de suferit în urma cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, având în vedere şi că reclamata s-a născut pe teritoriul statului român.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, rară a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Este de notorietate situaţia că, în urma semnării Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii româneşti din Ardealul de Nord, au avut loc persecuţii etnice reciproce, exercitate atât de regimul hortyst asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate, dar şi din partea autorităţilor române asupra persoanelor de naţionalitate maghiară domiciliate în localităţile rămase sub administraţia românească, populaţia din localităţile de graniţă resimţind pe deplin efectele acestei situaţii.
Cum din dovezile administrate în cauză (adeverinţa eliberată de Arhivele Naţionale, acte de stare civilă, declaraţii de martori autentificate) rezultă cu evidenţă că părinţii reclamantei - cetăţeni român de naţionalitate maghiară – I. şi I.K. s-au refugiat în martie 1941 din localitatea de domiciliu Vlaha, în localitatea Fizeşu Gherlii, la acea dată, mama reclamantei fiind însărcinată, reclamanta născându-se în refugiu la data de 30 mai 1941.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia de refugiat, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Faţă de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 671 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1999/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2034/2009. Contencios → |
|---|
