ICCJ. Decizia nr. 2210/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2210/2009
Dosar nr. 335/39/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.B. a chemat în judecată pârâta A.N.A.F. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 1185 din 28 august 2008, prin care a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă", conform dispoziţiilor art. 75, 77, 78 şi 79 din Legea nr. 188/1999, republicată, coroborate cu dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1344/2007, cu completările ulterioare.
De asemenea, a mai solicitat şi suspendarea dispoziţiilor acestui ordin, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că din luna mai 2005 a îndeplinit funcţia de director executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Suceava şi, în această calitate şi-a desfăşurat activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cu toate acestea, prin Ordinul nr. 1185/2008 pârâta l-a sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă", pentru o faptă ce nu i-a fost dovedită, având la bază un singur articol apărut în ziarul „Obiectiv de Suceava" unde este menţionat numele său.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 157 din 12 decembrie 2008 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că declaraţiile reclamantului au fost de natură să afecteze negativ imaginea instituţiei, fiind încălcate dispoziţiile art. 7 din codul de conduită a funcţionarilor publici, care reprezintă abatere disciplinară conform art. 77 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa de fond:
- nu a făcut o corectă aplicare a legii, în soluţionarea excepţiei nulităţii absolute, invocate în legătură cu actul administrativ contestat;
- nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1185/2008 emis de A.N.A.F. ş.
- pe fondul cauzei, a făcut o analiză greşită şi o greşită evaluare a probelor ce au fost administrate.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin ordinul a cărei anulare se solicită, recurentul-reclamant C.B. – director executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Suceava – a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă" conform dispoziţiilor art. 75, 77, 78 şi 79 din Legea nr. 188/1999 republicată, coroborate cu dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1344/2007, cu completările ulterioare.
Recurentul consideră că ordinul menţionat este lovit de nulitate, întrucât nu descrie fapta care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările şi instanţa competentă la care urmează să conteste sancţiunea.
Susţinerile reclamantului nu pot fi însă primite, întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, fapta pentru care recurentul a fost sancţionat este descrisă în mod expres şi constă în „declaraţiile domnului C.B. formulate în cotidianul local „Obiectiv" la data de 15 februarie 2008, declaraţii care au afectat negativ imaginea instituţiei şi, cu privire la care reclamantul nu a dovedit că a luat vreo măsură în vederea dezminţirii acestora". Prin fapta săvârşită reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 7 din Codul de conduită al funcţionarilor publici (Legea nr. 7/2004) potrivit cărora „funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
La alin. (2) al acestui articol, se stipulează că funcţionarilor publici le este interzis să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea, în legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care-şi desfăşoară activitatea … să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Cum din procesul verbal de inspecţie întocmit la data de 28 februarie 2008 de către C.I.F. din cadrul A.N.A.F. rezultă că „cele confirmate d reclamant în paginile cotidianului „Obiectiv" nu se adeveresc" şi cum aceste afirmaţii au afectat negativ imaginea instituţiei, reclamantul neproducând dovezi care să conducă la înlăturarea acestor afirmaţii, nu se poate reţine că fapta şi motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările reclamantului, nu există.
Nici susţinerea recurentului potrivit căreia emitentul actului întocmit (proces verbal) nu ar fi indicat în conţinutul actului instanţa competentă să soluţioneze contestaţia, nu poate fi primită, deoarece la punctul 2 al Ordinului nr. 1185 (fila 5 Dosar 335/39/2008) se menţionează „cu drept de contestare în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ, competentă, în condiţiile legii".
Având în vedere că Ordinul nr. 1185/2008 a fost emis de un organ al administraţiei publice centrale, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva acestuia este Curtea de apel. Aşa fiind, reclamantul nu poate susţine că la emiterea ordinului ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 51 din HG nr. 1344/2007. De altfel, conform unui principiu general de drept „nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii" aceasta, fiind prezumată a fi cunoscută şi în consecinţă, respectată.
Referitor la motivul de recurs privind nemotivarea de către instanţa de fond a respingerii suspendării, solicitate de reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmează să se reţină faptul că prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul nu şi-a motivat în nici un fel acest capăt de cerere.
Or, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi cerută, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, măsura având caracter excepţional şi poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii: cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Cum reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, în mod corect instanţa de fond a respins acest capăt de cerere.
Că suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie, rezultă din practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a reţinut că „prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ, determină principiul executării acestuia din oficiu.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de C.B. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.B. împotriva sentinţei civile nr. 157 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2039/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2218/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
