ICCJ. Decizia nr. 2033/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2033/2009
Dosar nr. 1162/33/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 iulie 2008, reclamantul G.A.I. a solicitat anularea ordinului nr. 871 din 14 mai 2008 emis de Ministrul Sănătăţii Publice, obligarea acestuia la emiterea unui nou ordin de numire în funcţia de manager al Spitalului Orăşenesc „Dr.Goerge Trifon" Năsăud, obligarea Ministerului Sănătăţii Publice la repararea pagubei şi suspendarea executării ordinului.
În motivarea acţiunii s-a arătat că ordinul emis de pârât este nelegal şi netemeinic, întrucât în cuprinsul ordinului se dispune încetarea contractului de management nr. 42 din 14 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, conform prevederilor lit. b) a cap. VIII din contract, respectiv „nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public", în situaţia în care în cuprinsul acestui articol se prevede revocarea din funcţie din motive imputabile.
Reclamantul a arătat că Ordinul nr. 871 din 14 mai 2007 prin care a fost revocat din funcţia de manager nu este conform cu art. 1 alin. (1) coroborat cu cap. VIII lit. b) din anexa Ordinului nr. 922 din 27 iulie 2006 prin care s-a aprobat modelul contractului de management al Spitalului public, care reglementează la cap. VIII lit. b) necesitatea existenţei unor motive imputabile managerului deoarece a fost revocat din funcţia de manager pentru nerealizarea indicatorilor de performanţă ignorându-se faptul că motivele nerealizării acestora nu îi sunt imputabile.
Reclamantul a mai precizat că încetarea contractului de management este reglementată şi în Legea nr. 95/2006 în art. 178 alin. (3) care prevede: „ contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanţă stabilite prin ordinul ministrului sănătăţii publice" şi în art. 200 alin. (3) teza 1, care prevede că „ la propunerea comisiei prevăzute la alin. (1) şi (2), managerul şi comisiile consultative pot fi revocate prin ordin al ministrului sănătăţii publice".
Reclamantul a menţionat că nu îi este imputabilă nerealizarea indicatorilor , aşa cum nu îi este imputabil nici faptul că nu a solicitat renegocierea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public sub indicatorii de performanţă B3, C4, C5 şi D1 din fişa de evaluare.
Totodată reclamantul a arătat că nu îi este imputabil faptul că nu a solicitat renegocierea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, întrucât la data modificărilor legislative indicatorii nu mai corespundeau cu cei asumaţi şi cu situaţiile transmise Ministerului Sănătăţii Publice, iar la nivelul Comisiei centrale de evaluare s-a constatat că nu îi este imputabilă nerealizarea indicatorilor de performanţă C1, C3, şi respectiv C7.
Prin sentinţa civilă nr. 716/2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministrul Sănătăţii Publice, a necompetenţei materiale a instanţei, a lipsei calităţii procesuale pasive, a lipsei de interes a cererii, a lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării ordinului atacat, a prematurităţii acţiunii, excepţii invocate de Ministerul Sănătăţii Publice. Acţiunea a fost admisă, ordinul a fost anulat, ministrul a fost obligat să-l reintegreze pe reclamant în funcţia de manager, Ministerul Sănătăţii Publice a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale de la data de 15 mai 2008 până la reintegrarea în funcţie. S-a dispus suspendarea executării ordinului până la rămânerea irevocabilă a sentinţei şi pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantului 1190 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că ministrul are calitate procesuală pasivă, la fel şi ministerul; că instanţa de contencios administrativ, are competenţa materială de a soluţiona cauza fiind vorba de anularea unui act administrativ; că cererea de suspendare a executării ordinului are obiect şi reclamantul are interes în promovarea cererii; că acţiunea nu este prematură deoarece a fost formulată plângere prealabilă.
În ce priveşte fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada culpei reclamantului în ce priveşte neîndeplinirea indicatorilor B3, C4, C5 şi D1 şi că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea art. 1 alin. (1) coroborat cu cap. VIII lit. b) din Anexa Ordinului nr. 922 din 27 iulie 2006.
Referitor la suspendarea executării actului, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen pârâţii.
În motivarea recursului din data de 4 decembrie 2008, Ministerul Sănătăţii Publice a arătat: că, prin semnarea contractului de management reclamantul şi-a asumat personal indicatorii de performanţă garantând realizarea lor la nivelul pe care el i-a stabilit; că sarcina probei nerealizării criteriilor nu revenea ministerului; că reclamantul, pe parcursul anului nu a solicitat reanalizarea indicatorilor şi modificarea acestora; că, în ce priveşte suspendarea executării, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Ulterior, la data de 11 decembrie 2008, Ministerul Sănătăţii Publice a completat motivele de recurs susţinând în esenţă: că instanţa nu a motivat respingerea excepţiei privind lipsa de interes în promovarea acţiunii referitor la suspendarea executării actului, referitor la operarea conversiei actului juridic, la lipsa pagubei iminente, la lipsa de obiect a aceleiaşi cereri, întrucât actul are caracter extinctiv de drepturi; că instanţa nu a avut în vedere apărările de fond ale ministerului, nu a respectat dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., astfel încât hotărârea este nulă în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; că instanţa a încălcat astfel dreptul la apărare al pârâtului şi la un proces echitabil; că instanţa nu a cercetat fondul cauzei.
S-a mai arătat că instanţa, reţinând că este vorba de un mandat administrativ, nu putea dispune revenirea la situaţia anterioară; că adresa nr. 10249 din 3 septembrie 2008 a Consiliului Local al Oraşului Năsăud nu este relevantă; că raportul de evaluare nu a fost contestat de reclamant, raport care se află la baza ordinului contestat; că instanţa nu a avut în vedere raportul comisiei de evaluare din care rezultă culpa reclamantului în nerealizarea indicatorilor de performanţă; că instanţa ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize de specialitate; că au fost respectate dispoziţiile Ordinului nr. 922/2006 şi ale Ordinului nr. 112/2007; că nu sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul Ministrul Sănătăţii Publice a invocat dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 7 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În recursul Ministerului Sănătăţii Publice s-a arătat: că instanţa nu a motivat înlăturarea apărărilor pârâtului în ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive, această calitate având-o doar ministerul în conformitate cu Legea nr. 95/2006 şi cu HG nr. 862/2006.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză se reţine că reclamantul a fost managerul Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon" din localitatea Năsăud începând cu anul 2001. În urma efectuării evaluării activităţii desfăşurate, comisia de evaluare numită prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 429 din 24 martie 2008 a propus la data de 8 aprilie 2008 încetarea înainte de termen a contractului de management nr. 42 din 14 decembrie 2006.
Reclamantul a formulat contestaţia cu nr. 2357 din 8 aprilie 2008 împotriva propunerii comisiei de evaluare sus-menţionate, iar prin hotărârea nr. 171 din 17 aprilie 2008 Comisia centrală de evaluare a admis în parte contestaţia menţinând însă propunerea comisiei de evaluare în sensul încetării contractului de management înainte de termen.
La datele de 21 mai 2008, şi de 16 iunie 2008 reclamantul a formulat, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 plângere administrativă prealabilă împotriva Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 871 din 14 mai 2008 şi a primit răspunsul nr. EN 5445 din 18 iunie 2008, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că evaluarea anuală s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 şi ale Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 112/2007 prin raportare la indicatorii de performanţă asumaţi prin contractul de management.
Ministrul Sănătăţii Publice a reproşat instanţei de fond că nu a luat în considerare susţinerile acestuia din cuprinsul întâmpinării relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale a ministrului, întrucât acesta nu ar avea existenţă recunoscută printr-un act normativ, nu ar avea sediu propriu, nefiind decât o persoană fizică ce ocupă funcţia respectivă.
Se constatată insă că instanţa a analizat excepţia ridicată de recurent explicând că pârât este ministrul nu în nume propriu, ci în calitatea funcţiei pe care o deţine. De asemenea, instanţa a arătat că ceea ce conferă calitate procesuală pasivă ministrului, este calitatea sa de organ emitent al Ordinului nr. 871 din 14 mai 2008.
Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, în exercitarea atribuţiilor ce ii revin, ministrul emite ordine. Astfel, ministrul este organul emitent al Ordinului nr. 871 din 14 mai 2008, astfel încât anularea acestui act administrativ trebuie analizată în contradictoriu cu ministrul.
Ca atare, recursul declarat de Ministrul Sănătăţii Publice este nefondat.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice, se constată, de asemenea, că nu este fondat.
În ceea ce priveşte susţinerea ministerului în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., Curtea reţine că sentinţa este suficient motivată fiind subliniate elementele esenţiale ale speţei. Doctrina a statuat că nu există omisiune (de motivare) atunci când instanţa, sistematizând motivele, le-a examinat împreună, fără să răspundă punctual la toate argumentele părţii dar răspunzând motivelor invocate de aceasta.
Referitor la excepţia lipsei de interes a cererii privind suspendarea executării ordinului nr. 871/2008, se constată că recurentul face confuzie între această excepţie şi cea privind lipsa de interes a acţiunii în anularea ordinului, motivând susţinerea prin teoria conversiunii actelor juridice. Se constată însă că instanţa de fond a analizat excepţia şi a respins-o motivat, arătând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 („paguba iminentă" constând în perturbarea gravă adusă funcţionării spitalului iar „cazul bine justificat" îl reprezintă chiar nelegalitatea ordinului pe care instanţa l-a şi anulat) .
În ce priveşte interesul în formularea acţiunii principale, acesta este real, întrucât acţiunea în anularea ordinului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cererii privind suspendarea executării ordinului nr. 871/2008, se constată că este neîntemeiată.
Cererea de suspendare este fondată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi suspendarea executării actului se poate dispune până la rămânerea irevocabilă a sentinţei, astfel încât excepţia invocată apare ca superfluă. Nu se poate primi punctul de vedere al recurentului în sensul că ordinul având caracter extinctiv de drepturi nu poate fi suspendat, întrucât prin suspendarea executării actului administrativ se urmăreşte şi se realizează chiar înlăturarea acestui caracter, respectiv nepunerea în practică a ordinului.
Referitor la natura actului contestat, se apreciază că ordinul este un act administrativ care este simetric celui care însoţeşte actul de mandat administrativ. Prin Ordinul nr. 871/2008 autoritatea administrativă a revocat dintr-o funcţie publică o persoană, manager de spital, ordinul reprezentând un act administrativ individual, supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Mandatul administrativ nu este supus regulilor mandatului civil, în cazul de faţă voinţa mandantelui (a ministrului) nefiind suverană. Pentru revocarea din funcţia de manager se impune existenţa unei propuneri a Comisiei de evaluare în urma raportului de evaluare şi nerealizarea, imputabilă managerului, a indicatorilor de performanţă, situaţii reglementate de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 922/2006, Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 112/2007 şi de contractul de management nr. 42/2006.
Din probele dosarului nu rezultă că nerealizarea unor indicatori de performanţă este imputabilă reclamantului, aspectul fiind analizat în considerentele sentinţei.
Adresa nr. 10249 din 3 septembrie 2008 a Consiliului Local al Oraşului Năsăud este relevantă cauzei şi demonstrează lipsa culpei reclamantului, prin coroborarea cu raportul de evaluare, cu hotărârea nr. 171 din 17 aprilie 2008 a Comisie de evaluare a Ministerului Sănătăţii Publice, prin care s-a admis în parte contestaţia reclamantului pentru indicatorii C1, C3, C7. În ceea ce priveşte ceilalţi indicatori (C4 procentul cheltuielilor de personal, C5 procentul cheltuielilor cu medicamentele, D1 rata mortalităţii), din fişa de evaluare nu rezultă că reclamantul se face culpabil de neîndeplinirea acestora.
Referitor la raportul de evaluare, acesta este un act premergător ordinului atacat, astfel încât prin anularea actului administrativ final, sunt anulate şi actele premergătoare emiterii acestuia.
Curtea constată că instanţa de fond a reţinut corect că Ordinul nr. 871/2008 nu a fost emis în condiţiile impuse de Ordinul nr. 922/2006, care în cap. VIII lit. b) reglementează necesitatea existenţei unor motive imputabile managerului pentru nerealizarea indicatorilor de performanţă în vederea încetării contractului înainte de termen.
Cât priveşte susţinerea ministerului în sensul că instanţa de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize de specialitate, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, întrucât probele administrate în cauză se coroborează în sensul soluţiei pronunţate de către curtea de apel.
Pentru considerentele expuse, constatând că nici unul din motivele de recurs nu sunt fondate, ambele recursuri vor fi respinse ca atare, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Conform art. 274 C. proc. civ. recurenţii vor fi obligaţi să plătească intimatului-reclamant 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, împotriva sentinţei civile nr. 716 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii să plătească intimatului-reclamant suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2036/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
