ICCJ. Decizia nr. 2087/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2087/2009
Dosar nr. 795/64/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 150/F/CA din 21 octombrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, având ca obiect anularea hotărârii nr. 2132 din 3 iulie 2008, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că reclamanta a ataşat la dosar mai multe înscrisuri, dovedind că s-a născut pe raza judeţului Braşov, în localitatea Hoghiz şi a locuit pe raza judeţului Covasna, de la naştere şi până la data soluţionării cauzei, din anul 1970 înregistrându-şi formal domiciliul şi în oraşul Baraolt.
A mai reţinut instanţa că potrivit declaraţiilor notariale ale martorilor K.H. şi B.B., familia reclamantei a fost nevoită să plece în anul 1940, din localitatea Tohan, judeţul Braşov, unde lucrau la confecţionarea de cărămidă, fiind alungaţi de Garda de Fier şi trimişi în localitatea Baraolt, declaraţie menţinută de martorul K.H. şi cu ocazia audierii sale în instanţă.
În raport de aceste probe instanţa a apreciat că, împrejurarea că familia contestatoarei, alături de alte familii care confecţionau cărămidă în locaţii în care se instalau cu titlu temporar, pe durata activităţii manufacturiere, au fost trimise în localitatea de domiciliu, sau pe care au declarat-o în acel moment ca localitate de domiciliu, din raţiuni ale momentului respectiv, fără a fi însoţite de părăsirea forţată a domiciliului, a locuinţei stabile aparţinând familiei evacuate, nu poate fi considerată strămutare în sensul de persecuţie etnică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta susţinând că, în perioada respectivă încadrarea socio-politică a familiei a influenţat viaţa membrilor acesteia în mod negativ, fiind nevoiţi ca în perioada anilor 1940 - 1945 să ducă o viaţă de nomazi şi să se stabilească în diferite localităţi străine şi în comunităţi cu care nu aveau legături personale, de rudenie.
A mai arătat recurenta că s-a născut, într-adevăr în localitatea Hoghiz, dar familia sa a fost nevoită să se mute în Tohan în vederea realizării unui trai decent, unde se ocupa cu fabricarea de ţigle şi cărămidă, la fel ca alte zeci de familii, schimbările de domiciliu nefiind legalizate şi în condiţiile în care instituţiile statului, blocate de război, nu putea elibera adeverinţe care să ateste localitatea de domiciliu.
În sprijinul criticilor formulate a fost invocată Decizia nr. 41 din 7 mai 2007 a Plenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de aceste considerente, recurenta a apreciat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică şi a solicitat modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, deportată privată de libertate în locuri de detenţie sau lagăre, a făcut poarte din detaşamente de muncă forţată sau supravieţuitoare a trenurilor morţii.
Cum cazurile în care o persoană poate beneficia de drepturile recunoscute de această lege, sunt expres şi limitativ prevăzute iar recurenta nu a susţinut şi nici nu a dovedit că s-a aflat în vreuna dintre aceste situaţii, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea acesteia.
Pe cale de consecinţă, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 150/F/CA din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2086/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2233/2009. Contencios → |
|---|
