ICCJ. Decizia nr. 2107/2009. Contencios ŞI FISCA.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCA.
Decizia nr. 2107/2009
Dosar nr. 2246/54/200.
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii T.O., ş.a., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, obligarea pârâtului să le emită şi să le elibereze atestatele de echivalare a diplomelor de licenţă.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt licenţiaţi ai Universităţii Libere Internaţionale din Republica Moldova, universitate acreditată şi că au depus actele necesare în vederea recunoaşterii şi echivalării studiilor efectuate în străinătate, în conformitate cu prevederile art. 13 lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea C.N.R.E.D.
Au mai arătat reclamanţii că potrivit art. 14 din Regulament, durata procedurii de recunoaştere/echivalare este de maximum 60 de zile de la data depunerii dosarului şi că, până la data introducerii acţiunii, atestatele de echivalare solicitate nu au fost eliberate.
3.Apărările invocate de parat prin întâmpinare
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând excepţia lipsei procedurii prealabile, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă 150 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând obligarea pârâtului să emită şi să elibereze atestatele de echivalare a diplomelor de licenţă pentru reclamanţii T.O., ş.a.
Totodată, instanţa a respins acţiunea reclamanţilor T.S.F. şi C.L.V.
5.Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
S-a reţinut că, din interpretarea art. IV. 1 al Convenţiei de la Lisabona, rezultă că pentru a refuza echivalarea, autoritatea statului competentă în această materie, trebuie să facă dovada existentei unor diferenţe substanţiale între cerinţele din tara în care a fost obţinut atestatul şi tara în care se solicită recunoaşterea.
Or, în cauza de fată C.N.R.E.D. doar a propus susţinerea unor examene diferenţă, fără însă a justifica în ce anume ar consta diferenţele substanţiale.
In ceea ce îi priveşte pe reclamanţii T.S.F. şi C.L.V., prima instanţă a reţinut că prin Ordinele 3092 din 23 ianuarie 2008, respectiv nr. 3451 din 13 martie 2008, s-a aprobat echivalarea studiilor acestora.
6.Recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovări.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 9 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond, cu încălcarea prevederilor art.137 C. proc. civ. şi a principiului disponibilităţii, nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile.
Recurentul solicită a se constata că reclamanţii-intimaţi nu s-au adresat cu reclamaţie administrativă şi nu pot face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel încât urmează ca acţiunea să fie respinsă ca inadmisibilă.
6.2. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că C.N.R.E.D. a refuzat echivalarea.
Nu există un astfel de refuz, ci reclamanţii au fost înştiinţaţi că în vederea echivalării diplomei trebuie să susţine examenele de diferenţă aferente ca măsură compensatorie, conform normelor legale în vigoare.
6.3.Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu greşit aplicare şi interpretare a legii.
Deşi textul Convenţiei de la Lisabona [art. 4 alin. (1)] se referă la recunoaştere, instanţa a aplicat condiţiile care se referă la echivalare.
Prin recunoaştere se înţelege acceptarea unei diplome sau act de studii ca autentice, iar prin echivalare se înţelege evaluarea curricum-ului parcurs.
II. Considerentele instanţei de recurs
1.Recursul este fondat din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta greşind încadrarea în drept în ceea ce priveşte motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 6 C. proc. civ.
2.Prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond, pârâtul a ridicat excepţia lipsei procedurii prealabile.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei, încălcându-se prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi implicit pe cele ale art. 105 C. proc. civ.
Rezultă astfel că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce duce la aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ.
Instanţa de fond, rejudecând cauza are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile.
3 .Se va constata că asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu mai este necesar ca instanţa de recurs să se pronunţe.
4.Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în prezent Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 150 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2105/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2114/2009. Contencios → |
|---|
