ICCJ. Decizia nr. 2118/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2118/2009
Dosar nr.799/35/200.
Şedinţa publică din 9 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată la data de 26 septembrie 2008, în rejudecare pe rolul Curţii de Apel Oradea, după casare, reclamanta M.A. a solicitat obligarea Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului situat în Oradea, imobil preluat abuziv de stat şi obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, la plata daunelor materiale pentru imobilul preluat, potrivit unei expertize de evaluare a bunului.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că nu va soluţiona definitiv notificarea formulată de reclamantă decât dacă dosarul acesteia va fi selectat în urma tragerii la sorţi, ceea ce, în opinia reclamantei echivalează cu refuzul nejustificat de a soluţiona cererea, în condiţiile în care legea nu reglementează un termen în vederea soluţionării dosarului transmis la această comisie, aplicabil fiind aşadar cel general de 30 de zile.
A mai arătat reclamanta că în materia Legii nr.10/2001, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţa competentă material să judece contestaţia formulată împotriva deciziei sau dispoziţiei deţinătorului este competentă să judece şi refuzul de a răspunde la notificare.
Prin sentinţa nr. 199/CA/2008 P.I.-R din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor. Pe fondul cauzei, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.A. şi a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv, în natură teren intravilan în suprafaţă de 231 mp, situat în Oradea.
Totodată, a fost admisă excepţia prematurităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv, fiind respins în consecinţă acest capăt de cerere.
S-a reţinut, în ce priveşte excepţiile invocate, că atribuţia pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este aceea de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, astfel încât aceasta are în cauză calitate procesuală pasivă.
Totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Economiei şi Finanţelor este neîntemeiată în raport cu capătul doi de cerere vizând obligarea Statului Român la plata despăgubirilor precum şi cu prevederea art. 8 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
S-a apreciat întemeiată excepţia prematurităţii capătului de cerere privind plata despăgubirilor, cu motivarea că această plată se efectuează ulterior emiterii titlului de despăgubire de către Comisie, în speţă reclamanta nefiind în posesia unui atare titlu.
Totodată, prima instanţă a constat, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, că acesta este un atribut exclusiv al Comisiei, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, care prevăd o procedură prealabilă specială în acest sens.
Totodată, prima instanţă a constatat, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, că acesta este un atribut exclusiv al Comisiei, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, care prevăd o procedură prealabilă specială în acest sens.
În ce priveşte capătul de acţiune privind obligarea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului preluat în mod abuziv, s-a apreciat că în speţă nu poate fi reţinut un refuz nejustificat, dosarul reclamantei fiind selecţionat în vederea soluţionării, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, respectiv nesoluţionarea în termenul legal de 30 de zile a unei cereri.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Bihor, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui minister, prin interpretarea şi aplicarea greşită a art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005, Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Astfel, susţine ministerul recurent, din aceste prevederi legale rezultă că Statul român este reprezentat de Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor.
Hotărârea a fost recurată şi de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a invocat drept temei prevederile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că:
- în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu privire la plata despăgubirilor;
- în mod greşit a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubiri, dosarul reclamantei fiind deja soluţionat prin emiterea Deciziei nr. 3847 din 17 decembrie 2008.
Recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice este întemeiat.
Într-adevăr, prin sentinţa recurată, aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui minister, ca reprezentant al Statului român.
Potrivit art. 25 din Decretul Consiliului de Stat nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice „Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop".
Or, din prevederile generale ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată şi ale Legii nr. 247/2005, Titlul VII „Regimul Stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", Statul Român este reprezentat de alte organe şi anume, fie de primar, fie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în funcţie de obiectul acţiunii.
Astfel fiind, recursul formulat de minister va fi admis, iar sentinţa va fi modificată în sensul că acţiunea va fi respinsă faţă de această autoritate, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive fiind întemeiată.
Recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiat.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, cu privire la temeinicia excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor, rezultă că, în ceea ce o priveşte pe recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa de fond a reţinut în mod legal calitatea procesuală a acesteia, respingându-i excepţia invocată.
În ceea ce priveşte susţinerea că această comisie nu ar avea calitate procesuală cu privire la plata despăgubirilor, instanţa de recurs constată că acest capăt de acţiune a fost respins de către instanţa de fond care a admis excepţia prematurităţii formulării sale pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Referitor la al doilea motiv de recurs, care vizează fondul cauzei, privind obligarea comisiei la emiterea deciziei de despăgubiri, rezultă că, după pronunţarea sentinţei recurate, 13 noiembrie 2008, a fost emisă de către Comisie Decizia nr. 3847 din 17 decembrie 2008 privind acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce demonstrează temeinicia soluţiei date de instanţa de fond acestui capăt al acţiunii.
Astfel fiind, având în vedere considerentele prezentate mai sus, recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca neîntemeiat, soluţia recurată fiind legală şi temeinică faţă de această autoritate publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, în prezent Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 199/CA/2008 P.I.-R din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2115/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2123/2009. Contencios → |
|---|
