ICCJ. Decizia nr. 2244/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2244/2009
Dosar nr. 87/2/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1986 din 25 iunie 2008, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta G.N.M., având ca obiect aprobarea decontului nr. 7116/GM din 15 octombrie 2007, în cuantum de 1233,69 lei şi plata sumei de 1167,4 lei reprezentând orele suplimentare în perioada 10 septembrie 2007 – 11 octombrie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost delegat în vederea realizării implementării unor lucrări de reţele securizate, în perioada 11 septembrie 2007 – 28 septembrie 2007, pe raza Comisariatului Regional Cluj, atât la Comisariatul Judeţean Satu Mare cât şi la Comisariatele judeţene Bistriţa, Cluj şi Sălaj, întocmindu-se în acest sens ordinul de deplasare (delegaţia) nr. 640 din 10 octombrie 2007 şi ulterior, referatul nr. 6366/GM din 11 septembrie 2007 în baza căruia reclamantul a primit un avans pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare, de 3600 lei.
A mai reţinut instanţa că, în timp ce reclamantul se afla în delegaţie, Comisariatul regional Cluj, prin adresa înregistrată la această autoritate sub nr. 4522 din 19 septembrie 2007, a solicitat Comisariatului General, delegare a acestuia şi la Comisariatul Judeţean Maramureş, solicitare aprobată, astfel cum rezultă din corespondenţa dintre cele două autorităţi,
Cum decontul întocmit pentru justificarea cheltuielilor de transport şi cazare efectuate în perioada delegării la Comisariatul Judeţean Maramureş, nu a fost aprobat, reclamantul a formulat plângere prealabilă şi ulterior a atacat în instanţa de contencios răspunsul primit, respectiv adresa din 16 noiembrie 2007.
În raport de această situaţie de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că solicitarea reclamantului este neîntemeiată întrucât perioada în care şi-a desfăşurat activitatea la Comisariatul Judeţean Maramureş, respectiv 29 septembrie 2007 – 12 octombrie 2007 nu a fost cuprinsă în referatul aprobat de Comisariatul General, cu alte cuvinte reclamantul a solicitat plata unor drepturi de deplasare pentru o perioadă în care nu avea nici referat şi nici ordin de deplasare aprobat.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că este neîntemeiat şi capătul de cerere privind obligarea G.N.M. la plata orelor suplimentare prestate în perioada 1 septembrie 2007 – 12 octombrie 2007.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul Luca Gheorghe.
În recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1986 din 25 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, recurentul L.G. a susţinut că instanţa de fond nu a motivat sentinţa pronunţată conform art. 261 C. proc. civ.
Cât priveşte susţinerea instanţei că solicitarea reclamantului este neîntemeiată având în vedere că perioada pentru care reclamantul face referire în acţiune respectiv 29 septembrie – 12 octombrie 2007 nu este cuprinsă în referatul aprobat de Comisariatul General este după opinia recurentului „un argument superfluu".
Aceasta întrucât, a precizat recurentul, în momentul întocmirii referatului nr. 6366/GM din 11 septembrie 2007, nu se pusese problema prelungirii delegării, prelungirea solicitându-se ulterior prin adresa din 19 septembrie 2007.
Cât priveşte reţinerea de către instanţă a aspectului că activităţile desfăşurate de reclamant pentru perioada în litigiu nu au fost aprobate de Comisariatul general şi nici nu a fost solicitat acest lucru, în baza vreunui referat în conformitate cu prevederile legale (HG nr. 1860/2006 şi Decizia nr. 209/1976) se consideră de recurent că este neconformă realităţii.
Aceasta întrucât prin adresa din 19 septembrie 2007, înregistrată la Comisariatul General cu nr. 6581/GM din 20 septembrie 2007, Comisariatul Regional Cluj a solicitat prelungirea delegării recurentului, iar Comisariatul General prin rezoluţie a aprobat această cerere.
În aceste condiţii, recurentul consideră că în mod greşit i s-a imputat suma de bani aferentă prelungirii delegării cu motivarea intimatei că deşi solicitarea prelungirii delegării a fost aprobată nu este de natură să producă efecte fără existenţa unui ordin de deplasare emis de persoanele competente.
A mai precizat recurentul prin recursul declarat că se impune şi plata orelor suplimentare efectuate, cerere pe care instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea recurentului - reclamant de obligare a G.N.M. pentru plata decontului nr. 7116/GM din 15 octombrie 2008 şi a sumei de 1167,4 lei reprezentând ore suplimentare în perioada 10 septembrie 2007 – 12 octombrie 2007 este neîntemeiată.
De observat că L.G. a fost delegat în vederea realizării implementării unor lucrări de reţele securizate la Comisariatul regional Cluj pentru perioada 11 septembrie 2007 – 28 septembrie 2007, pentru care a primit un avans de deplasare de 3600 lei, în baza referatului nr. 6366 din 11 septembrie 2008.
Ori solicitarea reclamantului (care este neîntemeiată) se referă la perioada 29 septembrie – 12 octombrie 2007 şi care nu este cuprinsă în referatul aprobat de Comisariatul General. Ordinul de deplasare priveşte numai perioada 11 septembrie – 28 septembrie 2007.
Activităţile desfăşurate de reclamant în perioada în litigiu nu au fost aprobate de Comisariatul General şi nici nu a fost solicitat acest lucru în baza unui referat în conformitate cu prevederile legale respectiv HG nr. 1860/2006 şi Decizia nr. 209/1976.
De altfel Comisariatul General a imputat recurentului-reclamant în răspunsul la plângerea prealabilă - formulată de reclamant, prin adresa din 16 noiembrie 2007, că solicitarea recurentului - reclamant este neîntemeiată, deoarece şi-a prelungit perioada de delegare, fără să aibă un ordin de deplasare emis de organele competente.
Susţinerea petentului că era firesc să nu existe perioada în litigiu trecută în ordinul de deplasare pentru că „atunci când s-au întocmit actele pentru prima perioadă de deplasare, nu se cunoştea ce se va impune prelungirea delegării" este neîntemeiată.
Chiar dacă iniţial nu se cunoştea aspectul menţionat, odată cunoscut acest aspect trebuia respectată HG nr. 1860/2006 şi să se întocmească un referat în acest sens, lucru care nu s-a făcut. În mod întemeiat a reţinut instanţa de fond, că în lipsa unui referat care să-i prelungească în mod legal perioada de delegare şi să-i asigure astfel legalitatea prezenţei sale în teritoriu, salariatul nu are o bază legală pentru solicitarea diferenţelor de bani privind perioada în litigiu.
Cât priveşte plata orelor suplimentare pretinse de recurentul-reclamant se constată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra netemeiniciei cererii (fila 4 din sentinţă).
Motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate şi neexistând nici motive de ordine publică care ar afecta hotărârea pronunţată conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinţei civile nr. 1986 din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2218/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2369/2009. Contencios → |
|---|
