ICCJ. Decizia nr. 2221/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2221/2009
Dosar nr. 911/1/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 61/CA din 31 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.A. prin care a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să i se acorde titlu didactic de conferenţiar universitar.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că „prima instanţă a cercetat fondul, formându-şi convingerea şi pe baza unor considerente referitoare la respectarea procedurilor legale de acordare a titlurilor didactice universitare şi la efectele pe care evaluările efectuate de comisiile de specialitate, de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi de comisia de analiză a contestaţiilor le au în mecanismul de adoptare a deciziei administrative finale (în speţă ordinul ministrului)".
Instanţa de recurs a mai reţinut că dreptul de apreciere al comisiei de specialitate şi al Consiliului de Atestare nu a fost exercitat în mod abuziv şi că politologia este o ştiinţă politică cu instrumente proprii de analiză, care nu poate fi considerată înrudită cu domeniul dreptului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul-reclamant, A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Contestatorul a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului pricinii, deşi instanţa de recurs constată în mod eronat că prima instanţă a cercetat fondul cauzei.
A mai susţinut că fondul cauzei îl reprezintă criteriul doctoratului, reglementat de art. 55 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 ori, în dispozitivul sentinţei primei instanţe nu se face nici o referire la acest text de lege, în timp ce instanţa de recurs, depăşindu-şi competenţa se pronunţă asupra acestui lucru.
Curtea, analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 317, „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" [alin. (l)], contestaţia putând fi, totuşi, primită pentru motivele mai sus-arătate, „în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond" [alin. (2)].
De asemenea, conform art. 318, „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Cum criticile invocate de contestator în cererea sa nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de textele legale citate, contestaţia în anulare va fi respinsă ca, neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.A. împotriva deciziei nr. 3694 din 24 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2213/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2222/2009. Contencios → |
|---|
