ICCJ. Decizia nr. 2234/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2234/2009
Dosar nr. 1062/2/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 februarie 2008, reclamanta M.M. a solicitat anularea adresei nr. VIIId/27486 din 24 ianuarie 2008 emisă de Ministerul Sănătăţii Publice, recunoaşterea dreptului de a fi încadrată la cerere în rezidenţiat, medicina de familie, cu respectarea OUG nr. 58/2001 şi obligarea pârâtului să emită ordinul de confirmare în rezidenţiat.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta în luna noiembrie 2005 a participat la concursul de rezidenţiat organizat de pârât, examen la care a obţinut punctaj de promovare, însă fără a se clasifica în limita posturilor existente pentru specialitatea la care a candidat.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat nelegalitatea părţii introductive a pct. 22 pct. 1 din Cap. VII din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 şi a anulat această parte, recunoscând reclamanţilor dreptul de a fi încadraţi la cerere, în rezidenţiat medicina de familie.
In aceste condiţii reclamanta s-a adresat cu o plângere prealabilă la data de 17 decembrie 2007 pârâtului în vederea recunoaşterii dreptului de a fi numită la cerere, ca medic de familie, însă pârâta nu a răspuns în mod direct acestei solicitări.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a tardivităţii acţiunii şi pe fond, respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat s-a arătat că reclamanta a mai formulat o cerere cu obiect identic, cerere care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 3327 din 13 decembrie 2007.
Pârâtul a invocat şi excepţia tardivităţii introducerii cererii administrative prealabile, în sensul că reclamanta trebuia să formuleze plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data afişării rezultatelor de la rezidenţiat.
Pe fond, s-a arătat că nu se poate reţine că prin ordinul menţionat se restrânge exerciţiul unor drepturi. Prevederile lui se încadrează în limitele legii şi nu poate fi vorba de o restrângere a unor drepturi cât timp se aplică doar pentru viitor şi ea este de imediată aplicare. De altfel, pentru promoţiile anterioare s-au aplicat prevederile existente la acel moment şi de care acestea au beneficiat.
Prin sentinţa civilă nr. 1392/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile privind autoritatea lucrului judecat şi a tardivităţii acţiunii; S-a admis acţiunea, s-a anulat adresa atacată; s-a recunoscut dreptul reclamantei de a fi încadrată la cerere în rezidenţiat în medicina de familie şi pârâtul a fost obligat să emită ordin de confirmare a reclamantei în rezidenţiat.
Instanţa a reţinut că sentinţa care se invocă a reprezenta autoritate de lucru judecat nu este irevocabilă; că în cauza de faţă reclamanta contestă refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea reclamantei de a fi încadrată în rezidenţiat, medicina de familie şi nu este necesară plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004; că prin sentinţa nr. 1027/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2919/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dispoziţiile pct. 22, pct. 1 din cap. VII al Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005, invocate de pârât au fost anulate întrucât erau încălcate dispoziţiile OUG nr. 58/2001 modificată prin Legea nr. 463/2004; că Ordinul nr. 1000/2005, act normativ, are aplicabilitate generală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen Ministerul Sănătăţii Publice.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă; că există autoritate de lucru judecat, sentinţa nr. 3327 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa a respins acţiunea reclamantei privind anularea adresei nr. 4108 din 10 iulie 2007 emisă de Ministerul Sănătăţii Publice, recunoaşterea pârâtului să emită ordin de confirmare în rezidenţiat, sentinţă împotriva căreia nu s-a declarat recurs, deci este irevocabilă; că plângerea prealabilă este tardivă faţă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 precum şi cererea reclamantei adresată ministrului în luna decembrie 2007; că reclamanta avea dreptul de a solicita recunoaşterea dreptului şi emiterea ordinului de confirmare în rezidenţiat în termen de 30 zile de la data afişării răspunsurilor la rezidenţiat; că hotărârea prin care s-a anulat parţial Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 nu are efecte deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004; că Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 este legal, aspect neanalizat de instanţa de fond.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.
În cauză reclamanta contestă refuzul nejustificat al pârâtului, exprimat prin adresa nr. VIIId/27486 din 24 ianuarie 2008, de a rezolva cererea reclamantei prin care, la data de 17 decembrie 2007, aceasta s-a adresat ministerului solicitând încadrarea în rezidenţiat, medicină de familie şi emiterea unui ordin în acest sens, în concordanţă cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza II şi art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Această cerere a reclamantei, datată 17 decembrie 2007, nu are semnificaţia plângerii prealabile administrative în sensul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea reprezentând chiar solicitarea recunoaşterii unui drept subiectiv al reclamantei al cărui refuz din partea pârâtului a fost dedus judecăţii.
Solicitarea petentei, conform prezentei acţiuni, a avut loc după ce prin sentinţa civilă nr. 1027/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 a fost anulat parţial.
Ca atare, acţiunea nu era inadmisibilă pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, sentinţa nr. 3327/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a avut un alt obiect şi anume solicitarea din iulie 2007 a reclamantei ca pârâtul să emită ordin de confirmare în rezidenţiat. De asemenea, plângerea reclamantei nu este tardivă pentru considerentele mai sus dezvoltate. Pe de altă parte, dreptul de petiţionare al reclamantei nu era supus unui termen care să curgă de la data afişării rezultatelor examenului de rezidenţiat din noiembrie 2005, având în vedere că recunoaşterea dreptului pe care l-a solicitat reclamanta în decembrie 2007 s-a născut după ce Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 a fost anulat parţial prin hotărâre irevocabilă.
Din perspectiva efectului obligatoriu al deciziei nr. 2919/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, privind anularea parţială a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005, Înalta Curte apreciază că ministerul, fiind parte în acel proces, nu se poate prevala de nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial în temeiul art. 23 din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta, ca autoritate publică, avea obligaţia legală de a se conforma hotărârii instanţei care a realizat controlul de legalitate al actului pe care l-a emis, respectiv Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005, anulat parţial prin hotărârea sus-precizată.
Critica privind neanalizarea fondului cauzei (a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005) nu poate fi primită, deoarece prin reluarea cercetării acestui act administrativ normativ s-ar încălca puterea lucrului judecat de care se bucură Decizia nr. 2919/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, împotriva sentinţei civile nr. 1392 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2235/2009. Contencios → |
|---|
