ICCJ. Decizia nr. 2269/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2269/2009
Dosar nr. 4639/100/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureş, reclamantul R.G. a chemat în judecată pârâtele C.E.M.P.H.A. Maramureş şi C.S.E.P.H.A. din cadrul A.N.P.H., solicitând anularea Certificatului nr. 32.234 din 15 iunie 2005 şi a Deciziei nr. 3.320 din 28 iulie 2005 emise de pârâte şi obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin neacordarea gradului de handicap ce i se cuvenea.
Prin sentinţa civilă nr. 2648 din 22 septembrie 2008 Tribunalul Maramureş a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La solicitarea acestei instanţe, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că prin sentinţa civilă nr. 539 din 1 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu i s-au acordat toate drepturile ce i se cuvin şi nici toate cheltuielile de judecată reprezentând contravaloarea deplasărilor pe care le-a efectuat pentru soluţionarea litigiului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a aparatelor auditive elveţiene achiziţionate.
Prin întâmpinare, pârâta, C.E.M.P.H.A. Maramureş a solicitat respingerea acţiunii, menţionând că a fost emis un nou certificat de încadrare în grad de handicap potrivit sentinţei civile nr. 539/2007.
Pârâta, C.S.E.P.H.A. a invocat prin întâmpinare excepţia autorităţii de lucru judecat, în sensul că solicitările formulate de reclamant cu privire la actele contestate şi la despăgubirile solicitate au fost rezolvate irevocabil prin sentinţa civilă nr. 539/2007 a Curţii de Apel Cluj.
Această a doua pârâtă a mai invocat şi excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 764/2008 din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta C.S.E.P.H.A. şi în acest temei a respins petitul principal al acţiunii reclamantului.
De asemenea, a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată efectuate cu desfăşurarea procesului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că prin sentinţa civilă nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj irevocabilă prin Decizia nr. 2358 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în parte acţiunea reclamantului R.G., în contradictoriu cu aceleaşi pârâte ca în cauza de faţă şi au fost anulate Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 39.725 din 22 iulie 2007 şi Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4.476 din 6 iulie 2007, acte subsecvente certificatului şi deciziei care fac obiectul prezentei cauzei, iar pârâtele au fost obligate să emită noi acte administrative de încadrare a reclamantului în grad de handicap accentuat.
A mai reţinut că prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea reclamantului privind despăgubiri materiale, pârâtele fiind obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parţiale.
În ceea ce priveşte petitul referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant cu desfăşurarea procesului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a recursului promovat de pârâta C.S.E.P.H.A., prima instanţă a apreciat că acest petit este neîntemeiat, deoarece reclamantul nu a probat în nici un fel cheltuielile de judecată pretinse.
Împotriva sentinţei civile nr. 764/2008 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că excepţiile invocate de pârâta C.S.E.P.H. trebuiau respinse de prima instanţă, deoarece reclamantul nu a solicitat acesteia să lămurească înţelesul hotărârii privind întinderea pagubei, ci întinderea pagubei pe care a suferit-o.
În legătură cu pretenţiile privind cheltuielile de judecată, recurentul a menţionat că este suficient faptul că a fost prezent la şedinţele de judecată pentru a proba cheltuielile pretinse.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă C.S.E.P.H.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect prima instanţă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, solicitările reclamantului privind acordarea de despăgubiri fiind soluţionate prin sentinţa civilă nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul reclamantului, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate", iar conform art. 163 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
Înalta Curte observă că, în cauză, prima instanţă a reţinut şi a apreciat corect dispoziţiile legale evocate, constatând că operează excepţia autorităţii de lucru judecat.
Astfel, în raport cu împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj o acţiune similară a reclamantului R.G., intentată împotriva aceloraşi pârâte ca şi în cauza de faţă a avut acelaşi obiect şi anume anularea actelor administrative emise de pârâte, acestea fiind obligate să emită noi acte administrative prin care să încadreze reclamantul într-un grad de handicap accentuat, motivul de recurs vizând critica admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat nu este de natură a fi reţinut.
În acelaşi mod, nici motivul de recurs relativ la critica sentinţei pentru faptul că instanţa de fond a respins petitul privind cheltuielile de judecată efectuate de recurent cu desfăşurarea procesului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-o cauză anterioară, nu poate fi încuviinţat de instanţa de control judiciar.
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca pentru alte obligaţii, în condiţiile legii să-şi probeze pretenţiile şi apărările, iar în temeiul art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Or, în speţă, după cum a reţinut în mod just şi prima instanţă, reclamantul a pretins cheltuieli de judecată pe baza unor calcule teoretice, fără a produce nici un fel de probă care să le confirme.
Mai mult, chiar în cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul persistă în eroare, când consideră că faptul prezenţei sale la termenele de judecată poate să ţină loc de mijloc de probă a cheltuielilor pretinse. În realitate, prezenţa recurentului la termenele de judecată nu este de natură să evidenţieze nici categoriile cheltuielilor de judecată (transport, cazare, diurnă, etc.) şi nici întinderea acestora, astfel ca instanţa să dispună în conformitate cu prejudiciul real suferit.
Constatând aşadar că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva sentinţei civile nr. 764/2008 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2268/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2277/2009. Contencios → |
|---|
