ICCJ. Decizia nr. 2290/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2290/2009
Dosar nr. 488/46/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea adresată instanţei de fond.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 iunie 2008 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibaşi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi C.N.C.D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii Colegiului director al C.N.C.D. nr. 498 din 28 noiembrie 2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele: Prin hotărârea contestată, pârâtul C.N.C.D. în mod greşit a reţinut că nu constituie fapte de discriminare conform OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor faptelor de discriminare, republicată, aspectele sesizate de Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibaşi referitoare la faptul că angajaţii Penitenciarului - Spital Colibaşi primesc spor TBC de 50% din salariul de bază, în timp ce angajaţii Penitenciarului Colibaşi nu primesc sporul respectiv, deşi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu risc de contaminare TBC.
Susţine reclamanta că sporul de 50-100% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebit de periculoase (TBC) a fost acordat prin anexa nr. 1.1 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 945/C/2003, în baza prevederilor art. 8 lit. a) din HG nr. 281/1993.
Astfel, prin anexa nr. 1.1 la ordinul respectiv, în funcţie de gradul de risc de îmbolnăvire, s-a prevăzut că:
- beneficiază de spor de 100% din salariul de bază personalul din secţiile de pneumoftiziologie din spitalele penitenciar [lit. a) pct.3];
- beneficiază de spor de 75% din salariul de bază personalul care îşi desfăşoară activitatea în secţiile care au camere pentru deţinuţi cu TBC [lit. b) pct. l şi 2];
- beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază restul personalului care îşi desfăşoară activitatea în spitale penitenciar cu secţii de pneumoftiziologie, precum şi personalul din unităţile aflate în acelaşi perimetru cu acestea.
În baza acestor prevederi, personalul Penitenciarului Spital Colibaşi şi al Penitenciarului Colibaşi, indiferent de locul unde îşi desfăşura activitatea, a beneficiat de sporul TBC de 50% din salariul de bază până la data de 1 ianuarie 2007, motivat de faptul că Penitenciarul Colibaşi se află în acelaşi perimetru cu Penitenciarului Spital Colibaşi.
Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 399/C/2007 [anexa nr. 5, lit. c) pct. 2], s-a prevăzut că beneficiază de spor de 50% din salariul de bază „restul personalului care îşi desfăşoară activitatea în penitenciarele - spital cu secţii sau compartimente de pneumoftiziologie".
Reclamanta susţine că reprezintă o discriminare faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2007, angajaţii Penitenciarului Colibaşi nu au mai primit sporul TBC de 50% din salariul de bază, deşi condiţiile de muncă au rămas aceleaşi cu cele ale angajaţilor Penitenciarului Spital Colibaşi, care primesc acest spor.
În consecinţă, reclamanta susţine că este greşită hotărârea C.N.C.D. întrucât există discriminare atâta timp cât personalul ambelor instituţii se află în situaţii identice în privinţa condiţiilor de muncă şi că scopul legitim de acoperire a riscului de contaminare există nu numai pentru Penitenciarul Spital Colibaşi, ci şi pentru Penitenciarul Colibaşi, ceea ce justifică egalitatea de tratament în privinţa acordării sporului TBC.
Mai susţine reclamanta că C.N.C.D. a făcut confuzie între sporul de 100% cuvenit personalului din secţiile de pneumoftiziologie şi restul personalului care beneficiază de sporul de 50%.
Totodată, reclamanta susţine că există identitate între prezenta cauză şi situaţia soluţionată prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 185 din 22 iulie 2005 prin care s-a constatat existenţa unei discriminări între judecătorii şi procurorii care beneficiau de sporul de 40% pentru infracţiunile de corupţie şi judecătorii şi procurorii care nu beneficiau de sporul respectiv.
2.Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. l33/F-C din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtul C.N.C.D. şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, a reţinut instanţa de fond că C.N.C.D. nu a făcut dovada comunicării hotărârii contestate la sediul reclamantei din Mioveni, unde a fost citată Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibaşi în cursul sesizării adresate Consiliului, hotărâre care a fost comunicată numai persoanei B.N. în localitatea Piteşti, astfel că acţiunea nu poate fi considerată ca tardiv formulată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că în privinţa salariaţilor Penitenciarului Colibaşi nu există o discriminare promovată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 399/C/2007 faţă de salariaţii Penitenciarului Spital Colibaşi.
Sub acest aspect, a apreciat instanţa de fond că deşi anterior Ordinului ministrului justiţiei nr. 399/C/2007 sporul TBC de 50% din salariul de bază a fost acordat şi salariaţilor Penitenciarului Colibaşi care îşi desfăşurau activitatea în acelaşi perimetru cu Penitenciarul Spital Colibaşi, nu poate fi considerată discriminatorie şi arbitrară reglementarea instituită prin ordinul respectiv care a prevăzut cu exactitate locurile de muncă şi personalul care beneficiază de sporul respectiv şi care a înlăturat sintagma relativă, referitoare la „unităţile aflate în acelaşi perimetru".
Totodată, Curtea de apel a reţinut că nu se poate pune semnul egalităţii între personalul Penitenciarului Colibaşi şi personalul Penitenciarului Spital Colibaşi, cele două categorii având atribuţii diferite în privinţa contactului direct cu deţinuţii bolnavi, ceea ce justifică existenţa unor drepturi salariale distincte.
A mai reţinut instanţa de fond că C.N.C.D. nu a făcut confuzie între sporul de 100% cuvenit personalului din secţiile de pneumoftiziologie şi sporul de 50% cuvenit restului personalului şi că în cauză nu se poate reţine referirea la Hotărârea C.N.C.D. nr. 185 din 22 iulie 2005, întrucât aceasta priveşte situaţii de fapt şi de drept diferite şi distincte de cea dedusă judecăţii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei civile nr. 133/F-C din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibaşi.
- Este criticată soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, fără arătarea considerentelor care au condus la înlăturarea susţinerilor şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
Instanţa de fond, se arată în motivele de recurs, nu a reţinut corect împrejurările de fapt pentru că Penitenciarul Colibaşi se află în acelaşi perimetru cu Penitenciarul Spital Colibaşi în care funcţionează secţia de pneumoftiziologie, multe activităţi fiind desfăşurate în comun, astfel că, existând aceleaşi condiţii vătămătoare de muncă în ambele unităţi, personalul ambelor unităţi care lucrează în alte compartimente decât această secţie a beneficiat de sporul de 50% prevăzut în Anexa nr. 1.1 lit. c) pct. 2 la Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 945/2003, dar prin O.M.J. nr. 399/C/2007 personalul Penitenciarului Colibaşi a fost exclus de la beneficiul acestui spor.
- Se susţine că situaţia personalului Penitenciarului Colibaşi este egală cu situaţia personalului Spitalului Penitenciar care nu intră în contract direct cu deţinuţii, întrucât lucrează în aceleaşi condiţii şi, în consecinţă, au dreptul la un tratament egal din punct de vedere salarial, mai ales că suportă acelaşi risc, fiind folosite în comun căile de acces, sectorul vizită, popota cadre, mijloacele de transport ale personalului şi deţinuţilor, blocul alimentar, spălătoria, iar escorta şi paza deţinuţilor Spitalului Penitenciar Colibaşi la instanţele de judecată şi unităţile sanitare sunt asigurate de personalul Penitenciarului Colibaşi.
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză va fi admis recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat instanţei de fond cu o contestaţie împotriva Hotărârii nr. 498 din 28 noiembrie 2007 a C.N.C.D., emisă la sesizarea sa în legătură cu existenţa unei discriminări, din punct de vedere al salarizării, între personalul Penitenciarului Colibaşi şi angajaţii Penitenciarului Spital Colibaşi.
Contestaţia a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi C.N.C.D.
La termenul din 3 septembrie 2008, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D. iar prin Încheierea din 17 septembrie 2008 a fost admisă această excepţie.
Ulterior, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a mai fi citat C.N.C.D. şi nici nu i-a fost comunicată hotărârea pronunţată.
Soluţia instanţei de fond, în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, este dată cu interpretarea greşită a legii şi a fost invocat, ca motiv de ordine publică, chiar de recurentă în cadrul dezbaterilor.
Fiind un motiv de ordine publică ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauze spre rejudecare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza, mai întâi, acest motiv.
Într-adevăr, la instanţa de fond s-a contestat o decizie emisă de C.N.C.D. în baza dispoziţiilor OG nr. 137/2000, contestaţia formulată potrivit art. 20 alin. (10) din acest act normativ.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau instituţia publică care emite actul atacat.
Prin citarea şi soluţionarea litigiului în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului contestat se respectă nu numai principiul contradictorialităţii ci şi se dă posibilitatea autorităţii emitente să facă apărările în legătură cu actul emis.
Chiar art. 85 C. proc. civ. prevede că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, iar în acest fel hotărârea judecătorească ce se va pronunţa îi va fi opozabilă autorităţii emitente a actului contestat.
O altă soluţie ar duce la imposibilitatea ca autoritatea emitentă, în cazul anulării actului contestat de către instanţa de fond, să nu poată exercita calea de atac cunoscut fiind faptul că dreptul de a exercita căile de atac revine numai părţilor din proces.
Trebuie amintită şi practica constată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor C.N.C.D. cu citarea şi în contradictoriu cu acesta.
De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La rejudecare se va soluţiona cauza în contradictoriu şi cu C.N.C.D. ca autoritate emitentă a actului.
Fiind soluţionat recursul pe un motiv de ordine publică care a condus la casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu vor mai fi analizate celelalte motive ce privesc fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibaşi împotriva sentinţei civile nr. 133/F-C din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2288/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2334/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
