ICCJ. Decizia nr. 2334/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2334/2009
Dosar nr. 682/2/2007
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 ianuarie 2007, reclamantul B.G. a chemat în judecată Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, solicitând recunoaşterea dreptului său la eliberarea adeverinţei necesare recalculării pensiei şi obligarea acestuia la repararea pagubei cauzate.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, prin cererea înregistrată sub nr. 6017 din 19 decembrie 2006 a solicitat pârâtului eliberarea adeverinţei necesare recalculării pensiei, cerere care a fost precedată de alte două cereri, fără ca acestea să fie soluţionate în termen legal.
Atitudinea pârâtului, susţine reclamantul, i-a cauzat un prejudiciu, întrucât pensia nu i-a fost actualizată de la data de 1 septembrie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1477 din 30 mai 2007 a respins acţiunea reclamantului, apreciind că nu se poate reţine refuzul de soluţionare a cererii, întrucât la data de 31 ianuarie 2007 i s-a eliberat reclamantului adeverinţa de la dosar, iar la 15 februarie 2007 adeverinţa de la fila 22 din dosar.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul B.G., susţinând în esenţă că ambele, adeverinţe sunt eronate şi contestate de el, fiind eliberate cu încălcarea termenului de răspuns.
Sub un alt aspect recurentul arată că, în mod greşit instanţa nu a reţinut refuzul întocmirii de către pârât a adeverinţelor care a ţinut de managementul subiectiv/precar al fostului secretar general al Camerei Deputaţilor, G.I.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea sa, recurentul reclamant a solicitat eliberarea unei adeverinţe necesare recalculării pensiei de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006, prevăd că, pensiile pentru limita de vârstă şi vechime integrală ale celor care au ocupat, cel puţin 4 ani, funcţii corespunzătoare funcţionarului public parlamentar în structurile de specialitate ale Parlamentului se recalculează şi se actualizează în acord cu dispoziţiile alin. (3) şi (5), avându-se în vedere venitul brut lunar al funcţionarul public parlamentar în activitate, corespunzător funcţiei avute la data pensionării.
Aşadar, una din condiţiile aplicării acestui text este legată de existenţa în structura Camerei Deputaţilor a categoriei profesionale a „funcţionarului public parlamentar".
Ori, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond aplicarea prevederilor Legii nr. 7/2006 a necesitat parcurgerea mai mult etape, printre care şi aceea de numire a funcţionarilor publici parlamentari, care a avut loc la data de 10 noiembrie 2006.
Numai după această dată s-a putut îndeplini cerinţa prevederilor art. 72 alin. (7) al Legii, respectiv posibilitatea echivalării funcţiilor avute de pensionari la data pensionării, cu aceea a unui funcţionar public parlamentar în activitate şi pe această bază stabilirea elementelor de recalculare şi actualizare a pensiilor.
Totodată, instanţa de fond a constatat că în vederea aplicării unitare a prevederilor Legii au fost elaborate reglementării comune ale Parlamentului, Consiliului Legislativ şi Casa Naţională de Pensii, care au fost definitivate la data de 17 ianuarie 2007.
Aşa fiind, nu se poate reţine refuzul nejustificat al pârâtei de a elibera adeverinţa solicitată şi nici întârzierea în trimiterea răspunsului.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat B.G. împotriva sentinţei civile nr. 1477 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2335/2009. Contencios → |
|---|
