ICCJ. Decizia nr. 2664/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2664/2009
Dosar nr. 9012/2/200.
Şedinţa publică din 19 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamanta SC R.G. SRL Bucureşti a chemat în judecată Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, sucursala judeţului Constanţa, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, sucursala Tulcea, solicitând constatarea refuzului de soluţionare a cererii înregistrate la A.P.I.A., sucursala Constanţa, sub nr. 4375 din 24 octombrie 2007 şi la A.P.I.A., sucursala judeţului Tulcea, sub nr. 6309 din 24 octombrie 2007; anularea deciziei A.P.I.A. nr. 48113 din 5 decembrie 2007 şi obligarea acestei autorităţi să declare cele 62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli emise în temeiul Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 627/2007, ca fiind nule, obligarea A.P.I.A. să emită duplicate ale bonurilor valorice pentru producătorii agricoli în ceea ce priveşte cele 62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli, declarate ca fiind furate iar în subsidiar a solicitat obligarea A.P.I.A. să plătească reclamantului sumele reprezentând contravaloarea celor 62 de bonuri valorice furate, conform deconturilor întocmite de reclamantă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că cele 62 de bonuri valorice emise pentru producătorii agricoli în temeiul O.M.A.D.R. nr. 687/2007 au fost furate, împrejurare constatată de organele de urmărire penală dar pârâtele refuză blocarea bonurilor şi emiterea unor duplicate ale acestora invocând dispoziţiile art. 12 din ordinul menţionat.
Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând dispoziţiile art. 12 din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 687/2007 conform cărora reclamantei îi revenea obligaţia prestării bonurilor valorice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1865 din 18 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea SC R.G. SRL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din O.M.A.D.R. nr. 687/2007 „beneficiarii bonurilor valorice şi furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice pentru decontare au obligaţia de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate sau a căror autenticitate nu poate fi dovedită nefiind valabile şi acceptate la decontare".
Conform art. 2 al aceluiaşi articol „furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice devin responsabili de păstrarea lor, asumându-şi toate riscurile prin culpa proprie".
Având în vedere caracterul special al acestor bonuri – titluri valorice – furtul unor astfel de bonuri valorice nu poate fi asimilat cazului fortuit în condiţiile în care reclamanta nu a asigurat condiţiile de siguranţă care se impuneau pentru păstrarea lor.
Împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta SC R.G. SRL Bucureşti, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
S-a învederat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică în special pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dar s-a solicitat totodată instanţei de recurs ca la soluţionarea recursului să se facă aplicarea art. 3041 C. proc. civ., prin examinarea cauzei sub toate aspectele.
S-a arătat, în primul rând, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că refuzul pârâtelor de a emite duplicate ale bonurilor valorice sustrase sau de a bloca spre decontare aceste bonuri este justificat în raport de lipsa unor dispoziţii legale care să prevadă această competenţă în sarcina pârâtelor.
Duplicatul unui act original se poate emite conform dispoziţiilor legale în situaţia în care există matca acestui act sau alte documente care permit reconstituirea respectivului act original. Orice instituţie publică, persoană fizică sau juridică poate emite duplicate de pe originalul emis de aceştia dacă deţin date si elemente suficiente pentru a asigura reconstituire dacă nu există prevederile contrare exprese.
În cauză, potrivit art. 14 din Norma metodologică, „Sucursalele judeţene A.P.I.A., respectiv a municipiului Bucureşti, au obligaţia să păstreze timp de minimum 5 ani facturile decontate, bonurile valorice aferente acestora, matca rămasă după distribuirea bonurilor valorice, bonurile valorice neutilizate, precum şi dosarele solicitanţilor de sprijin financiar". Obligaţia de păstrare a mătcii bonurilor valorice aferente acestora îşi are raţiunea, pe de o parte, pentru garantarea posibilităţii de verificare a respectării cerinţelor legale cu privire la decontare şi, pe de altă parte, pentru a asigura posibilitatea reconstituirii, respectiv emitere de duplicate de pe bonurile valorice. Matca este elementul esenţial în raport de care se poate elibera un duplicat de pe un act original; astfel, în cazul pierderii, distrugerii complete sau deteriorării parţiale a unui act original, se poate elibera un duplicat al acestuia dacă în arhiva instituţiei se găsesc matca (cotorul) actului respectiv şi/sau alte documente legale din care rezultă informaţii cu privire la astfel de acte.
Din aceste considerente, s-a arătat de către recurentă, câtă vreme pârâtele deţin matca bonurilor valorice declarate de reclamantă ca fiind furate nu există nicio justificare legală pentru refuzul emiterii de duplicate.
S-a precizat, de asemenea, că blocarea spre decontare a bonurilor valorice reprezintă o obligaţie a instituţiei emitente atunci când există probe neechivoce că bonurile valorice au fost sustrase, existând riscul efectuării unei decontări nelegale. Bonurile valorice declarate de recurentă ca fiind furate sunt identificate prin serii si numere care asigură posibilitatea blocării spre decontare prin simpla înregistrare a acestor elemente (serie şi număr) în baza de date a A.P.I.A., sucursala judeţului Constanta, şi a A.P.I.A. sucursala judeţului Tulcea. Recurenta are toate documentele legale prin care să facă dovada dobândirii în bună regulă a bonurilor valorice; în acest sens, prin adresa nr. 4375 din 24 octombrie 2007 înregistrată la A.P.I.A., sucursala judeţului Constanţa, şi adresa nr. 6309 din 24 octombrie 2007 înregistrată la A.P.I.A., sucursala judeţului Tulcea, recurenta a declarat toate seriile şi numerele bonurilor valorice care au fost furate astfel cum sunt identificate prin facturile fiscale emise de recurentă în urma furnizării de sămânţa certificată beneficiarilor sprijinului financiar astfel cum sunt identificaţi de art. 6 din OUG nr. 123/ 2006.
Aşadar, recurenta a făcut dovada legalităţii şi temeiniciei cererii sale de blocare a bonurilor valorice câtă vreme solicitarea sa îndeplineşte toate condiţiile legale în acest sens, iar imposibilitatea de prezentare a exemplarelor originale de pe bonurile valorice constituie rezultatul săvârşirii unei infracţiuni şi, în consecinţă, nu poate fi reţinută în culpa proprie a recurentei.
S-a mai arătat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că infracţiunea de furt nu intră în categoria cazurilor fortuite; or, recurenta a asigurat protecţia bonurilor valorice si nu poate fi reţinută culpa sa proprie în sustragerea acestora. Din interpretarea textului art. 12 din Norma metodologică rezultă că răspunderea şi riscurile decurgând din pierderea sau distrugerea bonurilor valorice aparţin beneficiarilor sau furnizorilor doar dacă vinovăţia acestora îmbracă forma culpei proprii.
În acelaşi timp, s-a relevat că în mod greşit instanţa de fond a asimilat furtul bonurilor valorice săvârşit de o persoana necunoscută unei culpe proprii a recurentei, bonurile valorice neputând fi asigurate la societăţile de asigurare dat fiind natura acestora care exclude posibilitatea păstrării lor.
Sub aspectul temeiniciei susţinerilor recurentei privind decontarea bonurilor valorice, s-au precizat următoarele:
Recurenta a furnizat deja sămânţă certificată beneficiarilor sprijinului financiar, a primit de la beneficiari cele 62 de bonuri valorice spre decontare şi a emis facturile conform art. 10 alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 687/2007.
Completarea dosarului pentru decontare a fost stopată ca urmare a săvârşirii infracţiunii de furt calificat asupra exemplarelor originale de pe bonurile valorice.
Or, câtă vreme condiţiile de admitere spre decontare de către A.P.I.A. a bonurilor valorice pentru producătorii agricoli sunt stricte si exclud de plano orice eventuale abuzuri, iar recurenta a prezentat facturile fiscale emise de recurentă şi semnate de către beneficiari care au achitat prin bon valoric cantităţile de sămânţă certificată ce le-a fost livrată, cu respectarea întocmai a prevederilor legale, s-a apreciat de către reclamantă că sunt întru totul îndeplinite condiţiile de blocare spre decontare a bonurilor valorice sustrase, emitere de duplicate de pe acestea şi, implicit, aprobarea decontării recurentei.
De aceea, s-a precizat, în final, că recurenta reclamantă îndeplineşte toate cerinţele legale pentru a beneficia de decontare iar refuzul pârâtelor alea acţiona în acest sens determină producerea unui prejudiciu grav şi iremediabil în activitatea recurentei.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind modificarea anexei F la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, precum şi condiţiile de eligibilitate, s-a procedat la modificarea anexei F la ordinul nr. 850/2006 şi la înlocuirea cu anexa care face parte integrantă din noul ordin.
S-a prevăzut, prin normele metodologice privind subvenţionarea motorinei şi/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum şi a altor resurse materiale necesare culturilor agricole, cuprinse în anexa F la ordinul sus menţionat, acordarea sprijinului financiar prin subvenţionarea motorinei şi/sau biodieselului, precum şi a altor resurse materiale (seminţe şi/sau pesticide, şi/sau îngrăşăminte), necesare pentru culturile din toamna anului 2007, în cuantum de 500 lei/ha pentru grâu, 400 lei/ha pentru rapiţă şi 450 lei/ha pentru alte culturi, beneficiarilor acestui sprijin financiar prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominal, în valoare proporţională cu suprafaţa de teren pe care se înfiinţează culturi agricole în toamna anului 2007 [alin. (1) şi (2) din norme].
Bonurile valorice, al căror model era prevăzut în anexa 1, se achiziţionau de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit prevederilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006 [art. 3 alin. (1) din norme], iar fondurile necesare tipăririi bonurilor valorice, precum şi a formularelor specifice se asigurau din bugetul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură [art. 3 alin. (2) din norme].
Potrivit art. 10 alin. (1) din normele metodologice privind subvenţionarea motorinei şi/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum şi a altor resurse materiale necesare culturilor agricole, furnizorii care comercializează motorina şi/sau biodieselului, seminţe pentru însămânţare şi/sau îngrăşăminte şi/sau pesticide şi care primesc bonuri valorice pentru decontare aveau obligaţia de a emite facturi cu menţiunea „Cu plata pe bază de bonuri valorice pentru producătorii agricoli", incluzând şi taxa pe valoarea adăugată, şi de a le completa cu datele de identificare ale bonului, respectiv seria şi numărul bonului.
Furnizorii prevăzuţi la alin. (1) al art. 10 din norme aveau, de asemenea, obligaţia de a depune la sucursalele judeţene A.P.I.A., respectiv a municipiului Bucureşti, care au emis bonurile valorice, Centralizatorul facturilor emise în baza bonurilor valorice, întocmit conform modelului prevăzut în anexa 5 a Ordinului nr. 850/2006, pe suport de hârtie şi în format electronic, împreună cu copia facturilor emise şi bonurile valorice originale menţionate în facturile emise [art. 10 alin. (3) din norme].
Obligaţia verificării autenticităţii bonurilor valorice o aveau reprezentanţii numiţi de către directorii sucursalelor judeţene A.P.I.A., respectiv a municipiului Bucureşti [art. 10 alin. (3) din norme].
Sucursalele judeţene A.P.I.A., respectiv a municipiului Bucureşti, pe baza documentaţiei depuse de către furnizori, întocmeau centralizatorul sumelor solicitate de furnizori, conform modelului prevăzut în anexa nr.6, precum şi situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării bonurilor valorice, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, pe care le transmiteau, decadal, la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură [art. 11 alin. (1) din lege].
În cauză, reclamanta recurentă, în calitate de furnizoare, nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor cumulative pentru decontarea contravalorii bonurilor valorice primite de la producătorii agricoli beneficiari ai sprijinului financiar, prevăzute de art. 10 alin. (1) din normele metodologice privind subvenţionarea motorinei şi/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum şi a altor resurse materiale necesare culturilor agricole, respectiv nu a fost în măsură să alăture documentaţiei bonurile valorice originale menţionate în facturile emise, cu motivarea că acestea au fost sustrase, pe timpul nopţii, din interiorul autoturismului proprietatea recurentei, prin spargerea unui geam lateral.
Instanţa de fond, în mod corect, prin raportare la dispoziţiile legale cuprinse în normele metodologice din Anexa F a Ordinului nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, precum şi la cele prevăzute în Ordinul nr. 2374/2007 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 1752/2005 a ministrului finanţelor publice, a apreciat că refuzul pârâtelor intimate de a declara cele 62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli furate şi drept consecinţă nule, şi de a emite duplicate ale acestora nu reprezintă un refuz nejustificat, în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 12 din normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, precum şi condiţiile de eligibilitate cuprinse în Anexa F la Ordinul nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, „beneficiarii bonurilor valorice şi furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice pentru decontare au obligaţia de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate sau a căror autenticitate nu poate fi dovedită nefiind valabile şi nu se acceptă la decontare" [alin. (1)], iar „beneficiarii bonurilor valorice şi furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice, prin preluarea acestora, devin responsabile de păstrarea lor, asumându-şi toate riscurile din culpa proprie" [alin. (2)].
Recurenta a susţinut că, în raport de faptul că la momentul săvârşirii infracţiunii de furt calificat (în timpul nopţii, prin sustragerea bonurilor valorice din interiorul autoturismului în modalitatea spargerii unui geam lateral), autoturismul proprietatea sa era încuiat şi beneficia de sistem cu închidere centralizată şi alarmă, sunt îndeplinite în speţă condiţiile cazului fortuit, neputând fi reţinută astfel culpa sa proprie în sustragerea bonurilor valorice.
În realitate, faţă de regimul special al bonurilor valorice, acela de titluri de valoare, încadrate în grupa 53 „Casa", conform Ordinului nr. 2374/2007 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, se reţine că reclamanta avea obligaţia de a lua, în mod diligent, măsuri de asigurare a condiţiilor de protecţie a acestora, ce se impunea în considerarea naturii titlurilor. O asemenea obligaţie nu a fost îndeplinită de recurentă, probându-se că prepusul acesteia, dimpotrivă, în mod neglijent, a depozitat bonurile valorice, pe timpul nopţii, într-o geantă abandonată pe bancheta din spate a unui autoturism proprietatea recurentei, care a fost sustrasă.
Nu poate fi primită nici critica din motivele de recurs care vizează greşita reţinere de către instanţa de fond a concluziei că refuzul pârâtelor de a emite duplicate ale bonurilor valorice este justificat, neputând fi aplicate prin analogie dispoziţiile legale care reglementează eliberarea duplicatelor actelor originale întocmite de un birou notarial. Refuzul pârâtelor intimate de a emite duplicate ale bonurilor valorice a fost întemeiat, întrucât dispoziţiile legale care reglementează modul de acordare a sprijinului financiar prin subvenţionarea motorinei şi/sau biodieselului, precum şi a altor resurse materiale (seminţe şi/sau pesticide şi/sau îngrăşăminte) necesare pentru culturile din toamna anului 2007 nu prevăd procedura emiterii de duplicate sau blocarea decontării unor bonuri valorice.
În raport de cele mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC R.G. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.G. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2670/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
