ICCJ. Decizia nr. 2763/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2763/2009
Dosar nr. 4939/2/200.
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap, solicitând obligarea pârâtei să modifice Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7895 din 21 decembrie 2006, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, în ceea ce priveşte rubricile „C" şi „E", în sensul precizării că reclamantul se încadrează în prevederile Legii nr. 19/2000, art. 47 alin. (1) lit. b) pentru pensionare ca persoană cu handicap, având în vedere că data apariţiei handicapului este preexistentă calităţii de asigurat, precum şi modificarea rubricii „cod boală", din I06 în I35.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că în anul 2006 a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă, în considerarea art. 47 din Legea nr. 19/2000, adresându-se Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Constanţa, în vederea eliberării unui certificat de încadrare în grad de handicap.
Documentul eliberat de autoritatea menţionată, sub nr. 6385 din 12 octombrie 2006, prevede, însă, că reclamantul nu se încadrează în prevederile legale, ceea ce l-a determinat pe cel în cauză să-l conteste.
Reclamantul a mai arătat că la emiterea deciziei contestate, nu a fost avută în vedere scrisoarea medicală, prin care un medic specialist cardiolog precizează în mod clar diagnosticul şi nici înscrisurile care atestă faptul că a dobândit calitatea de asigurat la 20 iulie 1971, iar constatarea pentru prima dată a bolii printr-un act medical s-a făcut la 17 mai 1972. Nu s-a ţinut cont nici de faptul că certificatele de încadrare în grad de handicap din 1999 şi 2004 consemnează, referitor la data ivirii handicapului, faptul că acesta a fost „congenital" ori „dobândit în copilărie".
A mai susţinut reclamantul că, potrivit Listei tabelare a bolilor ICD-10-AM2002, încadrarea corectă a bolii este la Codul I-35 – „Afecţiuni nereumatismale ale valvei aortice" şi nu la codul I06 „Bolile reumatismale ale valvei aortice".
Prin sentinţa civilă nr. 2078 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.M. şi, prin Decizia nr. 1853 din 13 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru completarea probatoriului cu o expertiză medicală.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3506 din 11 decembrie 2008, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, fără a fi efectuată vreo expertiză medicală.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, şi anume că data ivirii handicapului este anterioară calităţii de asigurat. Astfel, prin certificatul de încadrare în grad de handicap, s-a reţinut ca dată a ivirii handicapului 17 mai 1972, ulterior datei dobândirii calităţii de asigurat – 20 iulie 1971.
Cu privire la scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist cardiolog, în care se precizează că afecţiunea este congenitală, s-a reţinut că aceasta nu cuprinde o justificarea medicală şi nu se coroborează cu celelalte constatări cuprinse în actele medicale depuse.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice şi invocând situaţia prevăzută de art. 3041, art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul reclamant în motivele de recurs susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada că data ivirii handicapului este anterioară calităţii de asigurat, deşi din actele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine acest fapt.
De asemenea, se susţine că prin Decizia nr. 1853/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că se impune completarea probatoriului cu expertiză medicală, motiv pentru care a casat sentinţa 2078/2007, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, însă cu ocazia rejudecării nu a fost efectuată o astfel de expertiză, deşi a fost solicitată.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, de dispoziţiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanţei de recurs asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Recurentul-reclamant a solicitat încuviinţarea acestei probe, iar instanţa cu justificarea menţionată în încheierea din 30 octombrie 2008, nu s-a pronunţat expres asupra acestei cereri ci a acceptat ca reclamantul să depună la dosar punctul de vedere al unui specialist în ceea ce priveşte natura afecţiunii şi data ivirii acesteia, deşi îi incumba obligaţia de a dispune din oficiu o astfel de expertiză în îndeplinirea dispoziţiilor deciziei de casare.
După cum se constată instanţa de fond nu a îndeplinit prevederile ar. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi nici nu a respectat îndrumările deciziei de casare nr. 1853/2008, prin care s-a prevăzut necesitatea completării probatoriului cu expertiză medicală, pentru motivele expuse în considerentele acestei decizii, pronunţând o hotărâre pe baza aceloraşi înscrisuri avute în vedere şi cu ocazia primei judecăţi în fond, fapt ce atrage nelegalitatea şi neteminicia acesteia.
Având în vedere încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 315 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 3041 şi art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, în mod obligatoriu, instanţa de fond trebuie să respecte îndrumările deciziei de casare referitoare la completarea probatoriului cu expertiză medicală, care să stabilească cu certitudine dacă afecţiunea reclamantului ar putea avea o natură reumatismală sau nu, dacă este congenitală, preexistentă, înaintea calităţii de asigurat sau dobândită ulterior acestei calităţi, pentru a se analiza încadrarea în art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, întrucât din înscrisurile care există la dosarul cauzei nu poate fi stabilită cu exactitate această situaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 3506 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2714/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2767/2009. Contencios → |
|---|
