ICCJ. Decizia nr. 2673/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2673/2009
Dosar nr. 3096/2/2008
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanţii T.V., C.E. şi G.A. au chemat în judecată M.J. solicitând obligarea acestuia la soluţionarea, în termen de 30 de zile a cererilor privind redobândirea cetăţeniei române.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în anul 2003 s-au adresat M.J. – C.P.C., în anul 2004 au fost publicate în M. Of., după care timp de patru ani nu au primit nici un răspuns.
În luna februarie 2008 s-au adresat D.C., pentru a se comunica stadiul soluţionărilor, au fost completate dosarele cu acte, care au mai fost depuse şi în lunile aprilie, mai, la cererea D.C., însă cererile tot nu au fost soluţionate, comunicându-se verbal că volumul cererilor este foarte mare.
M.J. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii formulate de G.A., care a fost avizată pozitiv de către Comisie la data de 10 septembrie 2008.
În privinţa celorlalţi reclamanţi s-a arătat că dosarele acestora nu au fost analizate de Comisie întrucât nu s-au transmis toate datele din partea autorităţilor publice obligate conform art. 16 din Legea nr. 21/1991, republicată.
Pe fond, pârâta a apreciat că nu se poate reţine un refuz nejustificat întrucât cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei nu le sunt aplicabile în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004 ci dispoziţiile Legii nr. 21/1991 care stabileşte o procedură specială derogatorie de la dreptul comun.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii T.V., C.E. şi G.A. în contradictoriu cu M.J.
A obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulate de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
- reclamanţii s-au adresat C.C. a M.J. încă din anul 2003 şi s-au format Dosarele nr. 94/2003 şi nr. 95/2003 care au fost publicate în M. Of. dar timp de 4 ani nu au primit nici un răspuns;
- împrejurarea că Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun nu prevede un termen de soluţionare a cererilor de redobândire a cetăţeniei, nu presupune că cererea de redobândire a cetăţeniei române nu trebuie soluţionată într-un interval de timp rezonabil în raport cu data formulării cererii, respectiv a publicării acestei cereri în M. Of., însă cererile în cauză au fost formulate în anul 2003 iar Comisia nu a soluţionat aceste dosare nici până la data formulării acţiunii – 27 mai 2008.
Or, potrivit art. 10 din C.E.C. ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie2002 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 490 din 9 iulie 2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze între-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, ponderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului referitor la reclamantul G.A., instanţa a reţinut că nu s-au făcut dovezi în sensul avizării cererii acestuia la data de 10 septembrie 2008 şi în condiţiile în care nu s-a emis ordinul de redobândire a cetăţeniei române nu se poate susţine că cererea a rămas fără obiect.
Împotriva sentinţei civile nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII- a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal M.J.L.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond, în mod cu totul eronat, a admis cererile reclamanţilor dispunând obligarea pârâtului la soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei în condiţiile în care aceste cereri sunt supuse unei proceduri speciale prevăzute de Legea nr. 21/1991 cu modificările ulterioare. Totodată, s-a precizat, instanţa a ignorat faptul ca cererile nu au putut fi soluţionate din culpa reclamanţilor care nu au depus la dosar actele necesare prevăzute de lege. Or, faţă de situaţia de fapt, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat în sensul Legii contenciosului administrativ, temei indicat de reclamantă acţiunea sa, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile" (art. 2 lit. i)) din Legea nr. 554/2004).
Referitor la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care fac referire la termenul prevăzut la 2 alin. (1) lit. h), s-a solicitat a se lua în considerare faptul că termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială şi de asemenea dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun.
Legiuitorul a stabilit o procedură complexă în privinţa soluţionării cererilor de redobândire a cetăţeniei române, parcurgerea acesteia nefiind posibilă în 30 de zile: prin urmare, analizarea unui termen legal (neprevăzut de lege) nu este posibilă, neputându-se face referire la alte acte normative, care nu sunt aplicabile în speţă.
Instanţa de fond era datoare, s-a mai arătat de către recurent, în vederea analizei cerinţei respectării termenului rezonabil, sa verifice situaţia reală, respectiv numărul de cereri existent în lucru în cadrul D.C. raportat la personalul desemnat să îndeplinească atribuţiile corespunzătoare, activitatea Comisiei de constatare a condiţiilor de acordare a cetăţeniei române, precum si întreaga procedură de acordare a cetăţeniei române.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
În mod incontestabil, Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, cu modificările şi completările ulterioare, fiind o lege specială şi stabilind o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, care se derulează într-un interval de timp mai îndelungat, derogă de la dispoziţiile dreptului comun prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că nu poate fi incident textul art. 2 alin. (1) lit. h) din legea menţionată, care dispune că se înţelege prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri adresate unei autorităţi administrative „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".
Cu toate că Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevedea, la data formulării acţiunii în contencios administrativ şi nici la data pronunţării hotărârii recurate, un termen limită în cadrul căruia procedura de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române trebuia finalizată, în mod evident o cerere având un asemenea obiect se impune a fi rezolvată într-un interval de timp rezonabil, prin raportare la data formulării acesteia.
Obligaţia statului român de a face astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererea persoanelor interesate privind dobândirea, păstrarea, pierderea, redobândirea cetăţeniei sau cererea de eliberare a unui atestat de cetăţenie, îşi are izvorul dealtfel şi în art. 10 din C.E.C., ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
În cauză, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, chiar ţinând cont de situaţia de fapt invocată de pârâtul M.J.L.C. - existenţa unui număr mare de cereri de acordare şi de redobândire a cetăţeniei române aflate în lucru la D.C., numărul insuficient al personalului desemnat să îndeplinească corespunzătoarele atribuţii prevăzute de lege, caracterul complex al procedurii - împrejurarea că nu a fost soluţionată nici în prezent cererea reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române deşi aceasta a fost înregistrată încă din cursul anului 2003, echivalează în mod vădit cu o nerezolvare într-un termen rezonabil a unei cereri, astfel că în mod legal prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul recurent să procedeze la soluţionarea cererii acestora.
În raport de cele mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 2954 din4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2714/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
