ICCJ. Decizia nr. 2714/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2714/2009
Dosar nr. 451/2/2008
Şedinţa publică din 20 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2551 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă contestaţia reclamantei SC A.G.C. SRL Constanţa în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Practicienilor în insolvenţă din România şi P.G.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a sesizat Filiala Constanţa a Uniunii Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România cu privire la unele aspecte privind activitatea pârâtului P.G.S., lichidator judiciar al SC M.O. SA Constanţa, reclamantul fiind adjudecatara bunurilor mobile şi imobile ale sectorului industrial al acestei societăţi (conform procesului-verbal de licitaţie).
Filiala Constanţa, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România prin Decizia nr. 2/2007 a admis sesizarea şi a aplicat pârâtului menţionat mai sus sancţiunea suspendării calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă de 3 luni.
Instanţa de fond a reţinut că împotriva acestei decizii pârâtul P.G.S. a făcut contestaţie, iar Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România a desfiinţat Decizia atacată.
Instanţa a apreciat că Decizia ce face obiectul dosarului de faţă emisă de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România este legală, întrucât faptele menţionate în sesizarea reclamantului nu pot fi încadrate în categoria abaterilor disciplinare reglementate de art. 68 din OUG nr. 86/2006.
Instanţa de fond a constatat că nu pot fi reţinute în cauză încălcări ale principiilor de etică profesională, întrucât faptele descrise în sesizare au vizat activitatea desfăşurată în calitate de lichidator judiciar desemnat, activitate care este supusă controlului judecătorului sindic.
Instanţa de fond a reţinut, pe fondul contestaţiei formulate de reclamantă, că solicitarea reclamantei de predare imediată a bunurilor a fost analizată la data de 11 iunie 2007 de Comisia de licitaţie, care a constatat că procesul-verbal de licitaţie din 30 aprilie 2007 nu constituie proces-verbal de adjudecare şi că licitatorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute în acest proces-verbal.
De asemenea, a fost reţinut faptul că lichidatorul trebuia să o notifice pe reclamantă pentru respectarea acestor dispoziţii, iar în caz contrar aceasta ar fi pierdut dreptul de adjudecare şi garanţia de participare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
Recurenta SC A.G.C. SRL a susţinut că în mod nelegal s-a reţinut de instanţă că societatea a sesizat Comisia de Disciplină a Filialei Constanţa a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România cu o plângere care să vizeze actele de procedură efectuate de lichidatorul judiciar – respectiv vânzarea prin licitaţie publică a activului situat în Ovidiu, judeţul Constanţa.
S-a reţinut că de fapt societatea a considerat ca nelegale actele efectuate de lichidatorul judiciar ulterior achitării preţului respectiv „condiţionarea executării unei obligaţii care îi revenea prin lege, respectiv aceea de a preda spaţiul şi de a întocmi procesul verbal de adjudecare.
S-a mai susţinut că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 (privind atribuţiile judecătorului juridic) nu sunt aplicabile în speţă, atribuţii manageriale având nu judecător sindic ci lichidatorul. Cu privire la această recurentă susţine că „în speţa dedusă judecăţii este în discuţie tocmai atribuţia managerială a lichidatorului acesta tergiversând încheierea procesului verbal de adjudecare a spaţiului şi refuzul predării-primirii bunurilor de către societatea recurentă şi de a menţine spaţiul ocupat fără a achita vreo sumă de bani pentru lipsă de folosinţă.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Aşa cum a constatat instanţa de fond şi va verifică în cauză, prin sesizarea înregistrată la Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, filiala Constanţa, sub nr. 954 din 15 iunie 2007, reclamanta a adus la cunoştinţă acesteia, unele aspecte legate de activitatea pârâtului P.G.S., lichidator judiciar la SC M.O. SA Constanţa, reclamanta devenind adjudecarea bunurilor mobile şi imobile ale sectorului industrial al acestei societăţi, prin procesul verbal de licitaţie nr. 479 din 30 aprilie 2007. Astfel s-a reclamant faptul că pârâtul a refuzat să încheie proces verbal de predare-primire a bunurilor adjudecate, după achitarea restului de plată, că a permis ridicarea unor bunuri mobile de către o altă societate şi că a trecut la ameninţări la adresa reclamantei, în acest sens invocându-se adresele din datele de 13 iunie 2007 şi 14 iunie 2007.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că faptele reclamate nu se încadrează în categoria abaterilor disciplinare reglementate de art. 68 din OUG nr. 86/2006 care la lit. e prevede că: „reprezintă abatere disciplinară încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională definite de codul de etică profesională".
Ori, în cauză s-au reclamat fapte vizând activitatea supusă controlului judecătorului sindic conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Ori activitatea ulterioară vânzării prin licitaţie publică a bunurilor, activitate constând în încheierea procesului verbal de adjudecare a spaţiului şi de predare a bunurilor către adjudecatar se înscrie în activitatea pe care lichidatorul judiciar trebuie să o desfăşoare până la închiderea procedurii.
Aceasta nu este o activitate „de management" aşa cum consideră recurenta.
Aşa fiind actul administrativ constatat a fost emis legal de Comisia Superioară de disciplină care a desfiinţat Decizia nr. 2/2007, apreciind că sesizarea priveşte activităţile desfăşurate de pârât ca lichidator judiciar desemnat şi că actele de procedură sunt supuse controlului de legalitate exercitate de instanţă care poate să cenzureze aceste acte la sesizarea oricărei părţi interesate sau din oficiu conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.G.C. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 2551 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2673/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2763/2009. Contencios → |
|---|
