ICCJ. Decizia nr. 2670/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2670/2009
Dosar nr. 9394/301/2007
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3, reclamantele G.M., N.S. şi R.I. au solicitat în contradictoriu cu M.A.P.D.R., SC A.M. SA, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Voluntari, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Hudeşti, A.G. şi SC P. SA Dorohoi, solicitând anularea Ordinului nr. 171 din 11 august 1992 emis de M.A.A. actualmente M.A.D.R., cu privire la aprobarea efectuării unor schimburi de terenuri între judeţele Botoşani şi Sectorul Agricol Ilfov.
În motivare reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele defunctei T.Ş. şi că în această calitate au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, dar cererea le-a fost aprobată doar pentru 0,5 ha teren, pentru 1 ha urmând să primească acţiuni la SC A.M. SA motivat de faptul că nu ar exista teren suficient pentru restituire.
Prin întâmpinare, pârâtul A.G. a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, în raport cu obiectul acţiunii şi a solicitat trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 1483 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinându-se că ordinul emis de minister face parte din categoria actelor administrative aşa cum sunt definite în art. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru care competenţa în prima instanţă aparţine, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la 7 martie 2008 sub acelaşi număr unic.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia tardivităţii acţiunii în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1818 din 17 iunie 2008 a respins acţiunea reclamantelor ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuia să solicite autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
Instanţa a mai avut în vedere şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de lege".
Împotriva sentinţei civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamantele G.M., N.S. şi R.I., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ şi a constatării nulităţii absolute a Ordinului nr. 171/1992 emis de M.A.A.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a deturnat natura litigiului, pronunţându-se exclusiv pe excepţia prematurităţii cererii introductive de instanţă, în realitate obiectul litigiului constituindu-l constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 171/1992 emis de M.A.A. şi nu revocarea acestuia. În aceste condiţii, s-a arătat de recurentă, cererea de constatare a nulităţii absolute fiind imprescriptibilă, excepţia prematurităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile neavând incidenţă în cauză.
Prin întâmpinare intimatul M.A.P.D.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a invocat, de către acelaşi intimat, excepţia tardivităţii declarării căii de atac, excepţia care va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dovezilor de comunicare a hotărârii existente la dosarul primei instanţe, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantelor, prin afişare, la data de 15 septembrie 2008, iar recursul a fost depus la poştă, potrivit recipiselor aflate la dosarul instanţei de recurs (filele 39-40), la data de 1 octombrie 2008, în termenul - calculat pe zile libere, potrivit dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ. - de 15 zile de la comunicarea sentinţei de fond, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 9394/301/2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti reclamantele G.M., N.S. şi R.I. au solicitat în contradictoriu cu mai mulţi pârâţi, printre care şi M.A.P.D.R., anularea Ordinului nr. 171 din 11 august 1992 emise de fostul M.A.A. cu privire la aprobarea efectuării unor schimburi de terenuri în judeţele Botoşani şi Sectorul Agricol Ilfov.
Reţinându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale privitoare la contenciosul administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a dispus, prin sentinţa civilă nr. 1483 din 14 februarie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În mod legal, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1818 din 17 iunie 2008, a reţinut neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul M.A.P.D.R., şi a respins acţiunea reclamantelor.
Într-adevăr, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege: dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la art. 7 alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului: termenul de 6 luni este termen de prescripţie (art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare).
Este îndreptăţit să introducă plângere prealabilă, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Reclamantele recurente nu au făcut dovada îndeplinirii, anterior introducerii acţiunii în justiţie, procedurii plângerii administrative prealabile, iar această împrejurare atrage, în raport de textelor legale mai sus menţionate - cum a arătat dealtfel şi prima instanţa prin considerentele hotărârii date - respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în contencios administrativ.
Nu poate fi primită susţinerea făcută prin recurs, în sensul că prin acţiune nu s-a solicitat anularea ordinului emis în anul 1992 de M.A.A. ci constatarea nulităţii acestui act administrativ, iar această ultimă solicitare nu este supusă vreunui termen şi este astfel imprescriptibilă, întrucât fiind vorba de un act administrativ unilateral, lipsirea de eficacitate juridică a acestuia se poate obţine nu prin invocarea nulităţilor în condiţiile dreptului comun (civil), ci prin formularea unei acţiuni principale în anulare sau a unei excepţii de nelegalitate, în condiţiile şi termenele prevăzute prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentele G.M., N.S. şi R.I. împotriva sentinţei civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat invocată de M.A.D.R. ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de G.M., N.S. şi R.I. împotriva sentinţei civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2673/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
