ICCJ. Decizia nr. 2768/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2768/2009
Dosar nr. 1240/33/200.
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj şi precizată ulterior, reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice (în prezent Ministerul Sănătăţii) a solicitat suspendarea Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1113 din 9 iulie 2008, modificat prin Ordinul nr. 1120 din 14 iulie 2008.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că prin primul act administrativ vizat s-a dispus revocarea sa din funcţia de manager al Spitalului Municipal Sighetu Marmaţiei, precum şi încetarea contractului de management, iar prin cel de-al doilea act administrativ s-au adus unele modificări.
Reclamantul a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât a formulat plângere prealabilă împotriva celor două ordine, este parte vătămată în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din legea menţionată. A mai arătat reclamantul că este vorba de un caz bine justificat, întrucât actul menţionat generează disfuncţionalităţi în activitatea unităţii spitaliceşti şi creează o pagubă iminentă.
Prin sentinţa civilă nr. 567/2008 din 27 august 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a Ordinelor nr. 1113 din 9 iulie 2008 şi nr. 11120 din 14 iulie 2008 emise de Ministrul Sănătăţii Publice, până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa de fond a apreciat cererea ca fiind fondată, atât prin prisma existenţei cazului bine justificat, cât şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
În privinţa pagubei iminente, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat că suspendarea trebuie admisă şi în cazul unui prejudiciu în derulare.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat s-a reţinut că, fără a antama fondul litigiului, din momentul ce actele emise de pârât au fost atacate de reclamant, este justificată soluţia suspendării acestora pentru ca acestea să nu aibă ca impact perturbarea activităţii spitalului şi neîncrederea pacienţilor în actul medical.
Pentru argumentarea soluţiei adoptate au fost menţionată şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 8, 9 şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul pârât, în motivele de recurs susţine, în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv prevenirea pagubei eminente şi existenţa cazului justificat, astfel că în mod greşit instanţa a admis cererea şi şi-a însuşit motivarea reclamantului.
Oficiul Pentru Comunicare Internaţională şi Drepturile Omului, a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatului reclamant, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea recurată a fost dusă la îndeplinire, reclamantul fiind reintegrat în funcţie, iar ministrul sănătăţii a emis un nou ordin prin care a înţeles să declare valabil contractul de management pe care îl reziliase.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de dispoziţiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Conform susţinerii intervenientului, intimatul reclamant a fost reintegrat în funcţie, iar emitentul ordinului a apreciat ca valabil contractul de management a cărui încetare fusese dispusă prin actele a căror suspendare s-a solicitat. Aceste împrejurări nu au fost contestate de recurentul-pârât, deşi acestuia i-a fost comunicată cererea de intervenţie.
Având în vedere şi aceste considerente, în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa situaţiei prevăzută de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În consecinţă în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
Referitor la cererea de intervenţie în interesul intimatului-reclamant, în raport de dispoziţiile art. 49 şi art. 51 C. proc. civ., aceasta va fi admisă, dată fiind dezlegarea dată recursului şi ţinând seama de faptul că intervenientul are aceeaşi poziţie procesuală ca şi intimatul-reclamant, căruia i-a fost admisă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 567/2008 din 27 august 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite cererea de intervenţie în interesul intimatului-reclamant B.V. formulată de Oficiul pentru Comunicare Internaţională şi Drepturile Omului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2767/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2777/2009. Contencios → |
|---|
