ICCJ. Decizia nr. 2767/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2767/2009
Dosar nr. 725/33/200.
Şedinţa publică din 21 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 29 aprilie 2008, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 22737 din 18 februarie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că deşi a prezentat mai multe înscrisuri în susţinerea cererii sale, solicitarea i-a fost respinsă.
Prin sentinţa civilă nr. 511 din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului B.C., a anulat hotărârea nr. 22737 din 18 februarie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 09 septembrie 1941 – 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 martie 2008.
Prin aceeaşi hotărâre, pârâta a fost obligată la 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, făcând dovada prejudiciilor suferite ca urmare a refugierii forţate.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a putea beneficia de drepturile acordate în considerarea calităţii de refugiat, întrucât refugierea s-a făcut dintr-un teritoriu liber (aflat sub administraţie românească) neputându-se pune problema persecuţiei etnice.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Având în vedere dispoziţiile legale incidente şi probele administrate în cauză, rezultă că instanţa de fond a dat o soluţie netemeinică şi nelegală.
Astfel, din copia certificatului nr. B/477 din 24 octombrie 1946 eliberat de Primăria Municipiului Cluj, rezultă că la data respectivă, reclamantul B.C., elev, născut în anul 1935, în Turda, a fost luat în evidenţa acestei primării, în condiţiile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 261/1945 pentru reglementarea cetăţeniei locuitorilor din Ardealul de Nord.
Într-adevăr, din declaraţiile notariale, aflate la dosar, rezultă că familia reclamantului, în toamna anului 1940, a părăsit localitatea Turda pentru a se muta la Cluj, dar din declaraţia martorului audiat de instanţa de fond rezultă că motivul plecării l-a constituit faptul că, în casa acestora fusese strămutat un plutonier de jandarmi din oraşul Carei, ceea ce nu poate fi apreciat ca fiind un act de persecuţie din motive etnice, cum cer, în mod expres, dispoziţiile legale citate mai sus.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, iar recursul declarat urmează a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 511 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de reclamantul B.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2763/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2768/2009. Contencios → |
|---|
