ICCJ. Decizia nr. 2745/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2745/2009
Dosar nr. 1728/1/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 495 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de A.A. şi A.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, menţinând soluţia acestei instanţe de respingere ca inadmisibilă a acţiunii reclamantului A.A.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Instanţa de control judiciar a reţinut că textul de lege arătat instituie obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, astfel încât instanţele sunt obligate, mai înainte de a verifica legalitatea actului atacat, să examineze efectuarea procedurii prealabile instituite de lege.
De asemenea, a fost reţinut şi considerentul că pentru cererea de intervenţie principală se impune respectarea aceloraşi cerinţe privind plângerea prealabilă, iar instituirea acestei proceduri prealabile obligatorii nu este de natură a afecta accesul liber la justiţie.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie în anulare recurenţii A.A. şi A.Ş., susţinând că instanţa de recurs a omis să analizeze motivul prin care au susţinut că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită prin cererile formulate în cadrul audienţei la ministrul apărării din data de 10 decembrie 2007.
În drept, motivul de contestaţie în anulare a fost încadrat în prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de recurs prin prisma motivului de contestaţie în anulare invocat, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a avut în vedere susţinerile recurenţilor privind audienţa din 10 decembrie 2007, dar s-a reţinut că în cadrul acestei audienţe recurentul a cerut anularea Ordinului nr. 126/1990 pentru asigurarea respectării principiului unităţii de comandă, iar nu a Ordinelor nr. 522/1993 şi nr. 855/ 1994 ale M.A.P.N., care fac obiectul acţiunii.
Faţă de acest considerent, Înalta Curte constată că motivul de contestaţie nu este fondat, instanţa de recurs pronunţându-se asupra tuturor motivelor de recurs invocate, iar eventualele probe noi sau greşeli de judecată neputând fi invocate pe calea contestaţiei în anulare, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.A. şi A.Ş. împotriva Deciziei nr. 495 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2709/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2762/2009. Contencios. Constatare aprobare... → |
|---|
