ICCJ. Decizia nr. 2766/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2766/2009
Dosar nr. 2316/30/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul O.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., anularea ordinului de trecere în rezervă MC3 din 3 ianuarie 1985, ca fiind nelegal emis şi obligarea pârâtului la repararea prejudiciului material cauzat, constând în contravaloarea retribuţiei cuvenite pentru perioada 3 ianuarie 1985 – 4 octombrie 1990 şi daune morale în sumă de 100.000 lei, recunoaşterea ca vechime în muncă la nivelul pregătirii şi încadrării anterioare pentru perioada cât a fost în armată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că a fost încadrat în armată în funcţia de maistru militar clasa a II-a bucătar şi, ca urmare a faptului că, în 1984, fratele reclamantului a depus actele pentru emigrare, reclamantul a fost trecut în rezervă, prin aplicarea art. 36 lit. e) din Statutul corpului maiştrilor militari.
Reclamantul a mai arătat că nu i s-a comunicat măsura trecerii în rezervă, neavând posibilitatea să o conteste.
Sesizat iniţial, Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 494 din 2 iunie 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul M.A.N. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 313 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea reclamantului O.I., ca tardivă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului a fost formulată la 28 februarie 2008, împrejurare faţă de care, în speţă, devin incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora termenul de introducere a acţiunii fiind un termen de prescripţie de 6 luni, iar în situaţia existenţei unor motive temeinice poate fi luat în considerare un termen de decădere de cel mult un an de la data emiterii actului contestat.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul O.I.
Recurentul reiterează motivele prezentate în acţiunea introductivă, criticând soluţia instanţei de fond, care nu a ţinut cont de faptul că nu i-a fost comunicat ordinul de trecere în rezervă, clasificat" secret de serviciu" şi arătând că în anul 1991 a fost reprimit în armată, iar abia la 16 octombrie 2007 i s-a remis ordinul în discuţie, moment în care a putut cunoaşte natura sancţiunii şi a avut posibilitatea de atacare.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu actele normative incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c)data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d)data expirării termenului prevăzut a art. 2 alin. (1) lit. h) calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e)data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Ultimul alineat al articolului menţionat precizează că termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar cel prevăzut la alin. (2) este un termen de decădere.
Nefăcându-se distincţie în privinţa modalităţilor de comunicare a actului administrativ, luarea la cunoştinţă a efectelor acestuia apare ca suficientă pentru ca termenele menţionate să înceapă să curgă.
Or, la dosarul cauzei a fost depusă copia raportului adresat de recurent, la 24 octombrie 1991, comandantului Unităţii Militare 01876 Timişoara, în cuprinsul căruia acesta face menţiunea că a „fost trecut în rezervă ca urmare a părăsirii legale a ţării de către fratele său, OG
De asemenea, la dosarul cauzei se află depusă o copie a fişei de lichidare, datată 24 ianuarie 1985, din care rezultă că aceasta a fost întocmită cu ocazia trecerii în rezervă a recurentului, inclusiv că acesta a predat permisul de intrare în unitate. Totodată, din certificatul nr. CR 1061 din 15 aprilie 2008 rezultă că la 4 martie 1985, recurentul a ridicat de la Centrul militar Zonal Timiş livretul militar, care este un document de evidenţă al rezervărilor.
Împrejurările menţionate infirmă susţinerile recurentului că nu a avut cunoştinţa de conţinutul ordinului de trecere în rezervă decât în anul 2007, ceea ce, în opinia sa, ar justifica atacarea actului în afara termenului de prescripţie prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.I. împotriva sentinţei civile nr. 303 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2762/2009. Contencios. Constatare aprobare... | ICCJ. Decizia nr. 2770/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
