ICCJ. Decizia nr. 2771/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2771/2009
Dosar nr. 2437/36/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 noiembrie 2008, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 31327 din 10 noiembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 15 mai 1944, în localitatea Sibioara, judeţul Constanţa, în perioada refugiului părinţilor săi, strămutaţi din Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 21/CA din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului Buci Constantin, a anulat Hotărârea nr. 31327 din 10 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Constanţa, recunoscând reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că părinţii reclamantului au fost strămutaţi din Bulgaria, localitatea Caramanli, judeţul Caliacra, stabilindu-se în localitatea Sibioara, judeţul Constanţa, unde s-a născut reclamantul, care nu poate fi exclus de la beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege, la data strămutării părinţilor săi nefiind nici născut şi nici măcar conceput. De asemenea, recurenta consideră că reclamantul nu a dovedit strămutarea părinţilor săi în perioada prevăzută de lege.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei menţionate persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi declaraţiile martorilor V.E., N.F. şi S.V., ultimul dintre aceştia audiat în faţa instanţei de fond, evidenţiază faptul că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Sibioara, judeţul Constanţa, la 15 mai 1944 după refugierea părinţilor săi din Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 21/CA din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2770/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2772/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
