ICCJ. Decizia nr. 2772/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2772/2009
Dosar nr. 2586/36/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 decembrie 2008, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 31368 din 28 noiembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că s-a născut la 6 mai 1943, în perioada refugiului părinţilor săi în România, din satul Fundeni - judeţul Caliacra (Bulgaria), în baza Tratatului de la Craiova din 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 19/CA din 12 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului S.G., a anulat Hotărârea nr. 31368 din 28 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Constanţa, recunoscând reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi dispunând emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România, în anul 1940, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, deoarece nefiind născut şi nici măcar conceput la data strămutării părinţilor săi, nu şi-a schimbat domiciliul în altă localitate, ca urmare a persecuţiei exercitate din motive etnice.
Totodată, recurenta mai arată că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de 3 luni pentru punere în aplicare, de la data schimbului instrumentelor de ratificare, astfel că nu se poate considera că naşterea reclamantului s-a produs în perioada de strămutare.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei menţionate persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Văleni, judeţul Constanţa, la data de 6 mai 1943, după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze din satul Fundeni, judeţul Caliacra, de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a îndurat familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia, ca urmare a faptului că Tratatul româno-bulgar a avut o perioadă limitată de punere în aplicare, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
În cauză, se observă că reclamantul a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populaţii reglementat prin Tratatul încheiatla Craiova, în septembrie 1940.
Ca urmare, nu se poate refuza reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, sub motivaţia că s-a născut la 15 februarie 1942, după strămutarea părinţilor săi.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 19/CA din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2775/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
