ICCJ. Decizia nr. 2780/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2780/2009
Dosar nr. 1953/1/200.
Şedinţa public de la 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la 2 martie 2009, următorii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (D.I.I.C.O.T.), au formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii: E.S.A., ş.a, toţi din Structura Centrală; J.A.C., din cadrul Biroului Teritorial Bihor; B.A.D., din cadrul Serviciului Teritorial Alba; C.C.D., din cadrul Biroului Teritorial Alba şi M.M., din cadrul Biroului Teritorial Dâmboviţa.
Prin hotărârea atacată, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererile celor în cauză, de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurenţii au solicitat anularea hotărârii menţionate, în ceea ce-i priveşte, precum şi admiterea cererilor formulate în sensul obligării Consiliului Superior al Magistraturii să le recunoască gradul profesional solicitat.
Recurenţii au arătat că au fost numiţi în funcţii prin ordine ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul parchetului menţionat, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, fiind declaraţi admişi la interviurile organizate de către comisiile constituie conform art. 87 din Legea nr. 304/ 2004.
Menţionează că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 508/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006.
Mai arată că numirea şi transferul procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în conformitate cu prevederile legii menţionate, dispoziţiile acesteia având un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Recurenţii consideră că, prin numirea în cadrul D.I.I.C.O.T., au dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărui recunoaştere o solicită.
Apreciază că nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine acestor procurori în exercitarea atribuţiilor specifice structurii.
Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea atacată a fost dată în aplicarea art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit căruia promovarea procurorilor la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se face în limita posturilor vacante, numai prin concurs organizat la nivel naţional şi numai după îndeplinirea condiţiei de vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Referitor la numirea procurorilor la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aceasta nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedura de încadrare a procurorilor la această structură specializată fiind reglementată distinct de cea de promovare în funcţii de execuţie, în condiţiile art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, fără a constitui o excepţie de la regula promovării prin concurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate şi cu prevederile legale aplicabile, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a se dispune anularea hotărârii atacate şi obligarea intimatului să recunoască recurenţilor gradul profesional solicitat.
Astfel, se reţine că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost înfiinţată prin Legea nr. 508/ 2004, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 131/2006, ca structură specializată, cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Secţiei de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog şi a structurilor sale teritoriale.
Potrivit art. 75 alin. (3)din Legea nr. 304/2004 republicată, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii aprobat conform legii. În alin. (4) al art. 75 din aceeaşi lege sunt prevăzute condiţiile pentru ca procurorii să fie numiţi la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism: să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului, de comisia organizată în acest scop.
Prin urmare, dispoziţiile legale speciale privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu condiţionează numirea în cadrul acestei structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de promovarea unui concurs sau de necesitatea unei vechimi de 8 ani ca judecător sau procuror, prevederile generale din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor cuprinse în art. 43 şi art. 44 neavând aplicabilitate.
Înalta Curte reţine că recurenţii numiţi ca procurori la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu respectarea dispoziţiilor legale specifice acestei structuri, îndeplinesc acte ce intră în competenţa acestei direcţii şi beneficiază de statutul şi indemnizaţia acordate procurorilor încadraţi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul căruia s-a înfiinţat şi funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, astfel încât cererea de recunoaştere a gradului profesional solicitat este justificată.
În raport cu cele expuse mai sus, Înalta Curte, admiţând recursul, va anula hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce-i priveşte pe recurenţi şi va admite cererea de obligare a intimatului la recunoaşterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.S.A., B.V., M.S.I., O.I.A., R.R.H., S.M.I., J.A.C., B.A.D., C.C.D. şi M.M. împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce îi priveşte pe recurenţi şi obligă intimatul să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurenţilor gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu opinia separată a judecătorului, în sensul respingerii recursului formulat de J.A.C., B.A.D., C.C.D. şi M.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
Urmează opinia separată a domnului judecăto.
OPINIA SEPARATA
redactată de judecător, în temeiul prevederilor art. 258 şi art. 264 alin. (2) C. proc. civ.
Contrar punctului de vedere al majorităţii completului, care şi-a găsit expresia în Decizia de mai sus, considerăm că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în continuare, soluţia legală şi temeinică era de respingere a recursului formulat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
Încă de la început este de observat că, din punctul de vedere al opiniei majoritare, problema de drept pusă în cauza dedusă judecăţii vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, procurorilor recurenţi, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T., respectiv a OUG nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.
Considerăm, însă că problema de drept vizează promovarea în grad profesional a procurorilor numiţi la D.I.I.C.O.T./D.N.A. în condiţiile prevederilor legale care reglementează cariera procurorilor şi judecătorilor.
Trebuie menţionat că dispoziţiile OUG nr. 43/2002 şi, respectiv, ale Legii nr. 508/2004 nu conţin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegaţi/ detaşaţi/ numiţi în cadrul celor două structuri specializate ale Ministerului Public, aceste dispoziţii regăsindu-se în Titlul II - Cariera judecătorilor şi procurorilor, din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 43 „promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete", în condiţiile prevăzute de lege şi pe baza criteriilor stabilite de C.S.M. în activitatea de gestionare a carierei magistraţilor.
Pe de altă parte, din interpretarea logică şi teleologică a dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, republicată, rezultă că, în cazul judecătorilor şi procurorilor, cariera evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor.
Or, potrivit opiniei majoritare, cariera judecătorilor şi procurorilor poate evolua prin promovare directă în ultimul grad profesional, cu omiterea gradelor intermediare, ca urmare a numirii, în cazul de faţă, la D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., ceea ce constituie o înfrângere a principiului general enunţat mai sus.
Pe de altă parte, trebuie acordată semnificaţia juridică corectă, în planul carierei profesionale, faptului că atât D.I.I.C.O.T. cât şi D.N.A. sunt două structuri specializate ale Ministerului Public, care sunt organizate în plan teritorial ca şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, atât D.I.I.C.O.T. cât şi D.N.A. sunt organizate într-o structură centrală şi în structuri teritoriale: servicii teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel şi, respectiv, birouri teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale.
Deci, chiar dacă s-ar admite că promovarea în cariera profesională s-ar putea realiza nu numai prin concurs, cum prevăd dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, ci şi prin numire, după cum se reţine în cadrul opiniei majoritare, gradul profesional ar putea fi, eventual, cel corespunzător parchetului la nivelul căruia se găseşte structura teritorială sau, după caz, centrală, în care s-a făcut numirea la D.I.I.C.O.T. ori D.N.A.
Oricum, având în vedere că C.S.M. reprezintă autoritatea care are prerogative constituţionale în privinţa gestionării carierei judecătorilor şi procurorilor, considerăm că excluderea acestuia de la exercitarea acestor atribuţii este lipsită de temei legal şi constituţional, pentru că prin punerea semnului de egalitate între numirea în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. sau D.N.A. şi promovarea în gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reuşit, în realitate, excluderea CSM de la exercitarea unor atribuţii constituţionale privind gestionarea carierei magistraţilor şi, pe de altă parte, acreditarea opiniei că dezvoltarea carierei profesionale a magistraţilor poate cunoaşte evoluţii conjuncturale.
Dar, având în vedere că, potrivit art. 257 şi art. 258 C. proc. civ., majoritatea are dreptate, argumentele prezentate mai sus nu trebuie considerate ca urmărind să demonstreze contrariul, ci trebuie apreciate ca o încercare de argumentare raţională a opiniei noastre care este diferită de cea a majorităţii membrilor completului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2795/2009. Contencios → |
|---|
