ICCJ. Decizia nr. 2813/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2813/2009
Dosar nr. 1206/42/2008
Şedinţa publică din 22 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, reclamanta T.M. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, să constate nulitatea absolută a deciziilor preşedintelui A.N.R.E. nr. 678 din 31 martie 2008, 910 din 13 mai 2008 şi nr. 1296 din 26 iunie 2008, întrucât au fost emise de o autoritate a cărei preşedinte se află în stare de incompatibilitate, conform art. 9 din Legea nr. 13/2007, art. 1 pct. 3 din OUG nr. 33/2007, HG nr. 301/2006, HG nr. 365/2008.
Reclamanta a susţinut că, potrivit acestor texte de lege, preşedintele A.N.R.E. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada în care au fost emise cele trei decizii, impunându-se constarea nulităţii absolute a acestora.
Pârâta A.N.R.E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că deciziile emise de preşedintele pârâtei, în exercitarea atribuţiilor sale, au caracter legal şi temeinic, iar în situaţia existenţei unui caz de incompatibilitate, acesta se constată de către Ministrul Administraţiei Publice, care îl informează pe Primul Ministru, iar acesta din urmă dispune măsurile necesare.
Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, susţinând că deciziile contestate sunt acte născute în cadrul raportului individual de muncă dintre angajaţi şi angajatori şi nu sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual sau normativ, aşa cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ. În plus, pârâta arată că actele contestate în cauză se întemeiază pe dispoziţiile contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 şi pe art. 63 alin. (2) C. muncii, în cauză fiind vorba despre un conflict de muncă, conform art. 284 alin. (1) C. muncii. De asemenea, pârâta a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, întrucât aceasta a fost promovată cu nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut art.283 alin. (1) lit. 1) din Legea 53/2008, termen prohibitiv, de prescripţie, a cărui încălcare duce la pierderea dreptului subiectiv de a solicita anularea actului contestat.
Prin sentinţa civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, a fost investită cu o acţiune prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a trei decizii, emise de preşedintele A.N.R.E., prin care a fost stabilită componenţa comisiei de evaluare prealabilă a reclamantei T.M.C., între reclamantă şi pârâtă existând un raport contractual de muncă în derulare; întrucât evaluarea prealabilă dispusă este întemeiată pe dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. muncii şi art. 11 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010, între părţi a luat naştere un conflict de drepturi, aşa cum este definit de Legea nr. 53/2003 şi Legea nr. 168/1999, respectiv, un litigiu individual născut între angajator şi salariat cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.
Având în vedere că cele trei decizii contestate au fost emise în legătură cu executarea contractului individual de muncă, existent între reclamantă şi pârâtă, nefiind acte administrative, aşa cum sunt definite de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanţa de fond a constatat că litigiul este un conflict de muncă, iar competenţa materială revine instanţei specializate, respectiv Tribunalului, conform art. 284 alin. (1) C. muncii, art. 70 din Legea nr. 168/1999 şi art. 2 lit. c) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs reclamanta T.M.C., care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta susţine că nu a investit instanţa cu un litigiu de muncă, ci a contestat deciziile emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.).
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin cererea dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate nulitatea deciziilor nr. 678 din 31 martie 2008, nr. 910 din 13 mai 2008 şi nr. 1296 din 26 iunie 2008 emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
Fiind vorba de contestarea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată, şi de cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în primă instanţă aparţine curţii de apel.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1)- (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 2 din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2795/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2829/2009. Contencios → |
|---|
