ICCJ. Decizia nr. 2923/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2923/200.
Dosar nr. 3354/2/200.
Şedinţa public de la 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2747 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), obligându-i pe aceştia la plata către reclamant a drepturilor reprezentând prima de vacanţă pentru perioada 2004-2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei de interes a acţiunii şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulate de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că suspendarea în mod succesiv a plăţii drepturilor solicitate de reclamanţi nu echivalează cu înlăturarea existenţei drepturilor respective, acestea neputând fi golite de substanţa lor.
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că excepţia lipsei de interes a acţiunii nu este întemeiată, reclamantul având interesul ca, în temeiul OUG nr. 146/2007, invocată de pârât, să obţină plata drepturilor într-o singură tranşă, iar cererea de chemare în garanţie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 60-63 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei si Finanţelor, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă acţiunea faţă de Ministerul Economiei şi Finanţelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză; cu privire la fondul cauzei, recurentul arată, de asemenea, ca în mod greşit a fost admisă acţiunea ca fiind lipsită de interes, faţă de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007, care reglementează modul de acordare a sumelor reprezentând drepturile solicitate de reclamant.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond s-a pronunţat, într-adevăr, fără a reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, între acest pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate şi reclamanţi. Or, numai existenţa unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorităţi sau instituţii publice, având în vedere că dreptul la prima de vacanţă şi cel la sporul de fidelitate - ce constituie obiectul acţiunii în speţa de faţă - sunt drepturi de natură salarială.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul respingerii acţiunii reclamantului faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Susţinerea recurentului, potrivit căreia instanţa de fond nu a dat eficienţă prevederilor OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, raportat la care acţiunea ar fi lipsită de interes, nu poate fi reţinută.
Aceasta, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din actul normativ susmenţionat, ,,Drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă prin hotărâri judecătoreşti executorii se plătesc într-o singură tranşă", ceea ce înseamnă că însăşi legea prevede ipoteza stabilirii, după data intrării sale în vigoare, a unor astfel de drepturi prin hotărâri judecătoreşti executorii; mai mult, legea prevede pentru cazurile respective o situaţie mai favorabilă titularilor drepturilor astfel stabilite, dispunând că acestea se plătesc într-o singură tranşă.
Aşa fiind, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 2747 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2918/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2927/2009. Contencios → |
|---|
