ICCJ. Decizia nr. 2956/2009. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2956/2009
Dosar nr. 564/3/200.
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 19 august 2008, reclamanta SC B.M. SA a chemat în judecată pe pârâţii Primăria comunei Vidra şi Consiliul Local al comunei Vidra, solicitând instanţei obligarea acestora la plata sumei de 40.460 lei, reprezentând contravaloarea a două pancarte de intrare-ieşire din localităţi, livrate primăriei şi montate de către aceasta, în temeiul facturii fiscale emise sub nr. 0000096 din 18 ianuarie 2008, în baza avizului nr. 0000028 din 18 ianuarie 2008 şi a comenzii lansate de aceasta, atât comanda cât şi factura fiind semnate şi stampilate de către Primărie.
Judecătoria Slatina, prin sentinţa nr. 482 din 14 noiembrie 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi, calificând operaţiunea juridică dintre părţi ca fiind un contract de achiziţii publice de produse şi servicii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocând prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi pe cele ale OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Prin sentinţa nr. 531 din 10 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, reţinând că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 56 C. com., în raport cu înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că între părţi s-au desfăşurat relaţii comerciale, facturile de plată semnate de pârâta Primăria Vidra, precum şi avizele de însoţire a mărfurilor concretizând aceste aspecte.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, conform prevederilor art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Slatina, pentru considerente ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 40.460 lei, reprezentând contravaloarea a două pancarte de intrare-ieşire din localităţi, bunurile fiind livrate în temeiul facturii fiscale nr. 0000096 din 18 ianuarie 2008, emise în baza avizului nr. 0000028 din 18 ianuarie 2008 şi a comenzii telefonice, ulterior scrisă, lansată de pârâţi.
Aşa cum, în mod corect, a reţinut şi Tribunalul Bucureşti, operaţiunea juridică dintre părţi este una de natură comercială, întrucât, potrivit art. 56 C. com., „dacă un act este comercial numai pentru una dintre părţi, toţi contractanţii se supun în ce priveşte acel act legii comerciale".
În mod greşit a reţinut Judecătoria Slatina că actul juridic încheiat între părţi ar fi un contract de achiziţii publice de produse şi servicii, în sensul OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, şi că, având natura unui act administrativ, îi sunt aplicabile prevederile legale speciale privind contenciosul administrativ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 lit. f) din actul normativ susmenţionat, contractul de achiziţie publică este definit ca fiind „contractul care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă ".
În cauză, însă, operaţiunea juridică încheiată între părţi nu întruneşte condiţiile de formă prevăzute de lege pentru a fi considerată un contract de achiziţie publică, în sensul prevederilor legale citate, natura actului rămânând, deci, una comercială.
Pe cale de consecinţă, faţă de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora „Judecătoriile judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe", competenţa materială de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.M. SA, în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Vidra şi Consiliul Local al comunei Vidra, în favoarea Judecătoriei Slatina.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2932/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2966/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
---|