ICCJ. Decizia nr. 2966/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2966/2009
Dosar nr. 481/59/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 7 alin. (1) art. 9 şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, reclamanţii Comuna Dumbrăvita, prin Primar, şi Consiliul Local Dumbrăviţa au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,anularea adresei din 20 mai 2008 emisă de pârât şi a OUG nr. 106/2007, publicată în M. Of. nr. 703/2007 privind modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, şi obligarea pârâtului la repararea pagubei produse, atât sub forma beneficiului nerealizat cât şi sub forma pierderii suferite, în cuantum de 380.464,02/lună, reprezentând cu aproximaţie impozitul pe venit din transferul de proprietăţi imobiliare, începând din luna octombrie 2007 şi până la data plăţii efective. Reclamanţii au mai solicitat instanţei ca în condiţiile art. 31 pct. 3 din Legea nr. 47/1992 să sesizeze Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea OUG nr. 106/2007.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin Hotărârea Consiliului Local Dumbrăviţa nr. 43 din 22 mai 200, în vederea dezvoltării reţelei electrice şi dotării cu utilaje pentru modernizarea drumurilor pe raza comunei Dumbrăviţa, s-a aprobat contractarea unui împrumut în sumă de 1.800.000 RON de la B.C.R. pe o perioadă de trei ani - Contract de credit - linie de finanţare nr. 108/10019 din 16 mai 2006, raportat la prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice locale şi ale Legii nr. 215/2001, împrumut ce a fost avizat în mod favorabil prin Hotărârea nr. 346 din 25 mai 2006 a Comisiei de Autorizare a împrumuturilor Locale, prin raportare la prevederile Legii datoriei publice nr. 313/2004, astfel cum a fost modificată, prin Legea nr. 97/2006.
Însă, au arătat reclamanţii, prin OUG nr. 106/2007 publicată în M. Of. nr. 703/2007 conţinutul art. 771 din Cod fiscal a fost modificat, în sensul că impozitul stabilit în condiţiile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol se virează şi se reţine integral la bugetul de stat, deşi anterior acestei modificări, din acest impozit o cotă de 50% se distribuia la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se aflau bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.
Reclamanţii au arătat că această modificare nelegală a legii privind Cod Fiscal printr-o ordonanţă de urgenţă i-a prejudiciat, bugetul local fiind substanţial micşorat prin preluarea de către bugetul de stat a impozitului, acest fapt determinând schimbarea obligatorie a alocării sumelor pentru diferite operaţiuni de natură financiar-economice şi dirijarea acestora spre achitarea ratelor împrumutului contractat.
Reclamanţii au susţinut că această ordonanţă de urgenţă este nelegală şi neconstituţională, având în vedere dispoziţiile imperative ale Constituţiei României precum şi ale art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, atâta timp cât Curtea Constituţională s-a pronunţat pe neconstituţionalitatea modificării unei legi printr-o ordonanţă, dispunând că modificarea poate interveni doar printr-o lege organică.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtul Guvernul României, pe motiv că o acţiune în contencios administrativ nu poate avea ca obiect anularea unei ordonanţe de urgenţă pentru neconstituţionalitate a fost respinsă de instanţă prin încheierea de şedinţă din 22 iulie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 180 din 22 iulie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local Dumbrăvita, invocată din oficiu, a respins acţiunea faţă de acest reclamant ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă şi ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvita, prin primar.
Totodată, ca o consecinţă a respingerii cererii principale, instanţa a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea OUG nr. 106/2007.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local Dumbrăviţa că, întrucât titulara bugetului local, în patrimoniul căreia se afirmă producerea prejudiciului pretins prin acţiune, aparţine potrivit, Legii nr. 215/2001, persoanei juridice care este Comuna Dumbrăviţa, reclamantul Consiliul Local nu poate fi considerat persoană vătămată în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, fiind lipsit aşadar de calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că actul administrativ atacat în cauză este adresa din 20 mai 2008 emisă de pârâtul Guvernul României. Din analiza acestei adrese, instanţa a constatat că reprezintă în fapt răspunsul pârâtului la plângerea prealabilă formulată de reclamanţi, prin care aceştia au solicitat anularea OUG nr. 106/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Cod Fiscal Fiind o simplă adresă de răspuns la o plângere formulată de reclamanţi, instanţa a considerat că acest act nu are caracterul de act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
A mai reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 100/2008, acţiunea formulată în temeiul acestui articol trebuie să aibă un obiect complex, în sensul existenţei unei cereri principale, specifică procedurii contenciosului administrativ, cu indicarea unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei guvernului atacate în cauză, iar excepţia de neconstituţionalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Instanţa a constatat că acţiunea nu îndeplineşte aceste cerinţe legale, întrucât reclamanţii nu au atacat un act administrativ vătămător, ci o adresă emisă de pârât, care nu îndeplineşte condiţiile art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 554/2004, acest aspect determinând instanţa să constate neincidenţa prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată care constituie temeiul de drept al oricărei acţiuni în contencios administrativ.
împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea ei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive pe care le-au încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenţii - reclamanţi au arătat, în esenţă, că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi a principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, pentru ca instanţa, pe de o parte, nu a pus în discuţia părţilor excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2007, şi pe de altă parte, a respins acţiunea cu o motivare confuză şi contradictorie, bazată pe aceleaşi argumente pentru care anterior respinsese excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Guvernul României, şi ignorând obiectul principal al acesteia, care consta în repararea pagubei cauzate prin ordonanţa de urgenţă considerată neconstituţională.
În acest fel, susţin recurenţii - reclamanţii, au fost încălcate prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 9 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local Dumbrăviţa, recurenţii - reclamanţi au arătat că aceasta este greşită, pentru că partea respectivă întruneşte condiţiile pentru a promova acţiunea în instanţă sub aspectul dreptului subiectiv, interesului, calităţii şi capacităţii procesuale, fiind organul deliberativ care a adoptat hotărârea de autorizare a împrumutului în discuţie.
Printr-o cerere separată, depusă înăuntrul termenului de recurs, recurenţii - reclamanţi au atacat şi soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că prin adoptarea OUG nr. 106/2007 pentru modificarea Cod Fiscal li s-a creat un prejudiciu, ca urmare a încălcării dispoziţiilor imperative ale art. 4 din Cod Fiscal, conform cărora codul respectiv se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare a acesteia.
Întrucât soluţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale şi cea de respingere a acţiunii se regăsesc în dispozitivul sentinţei atacate, cererile de recurs urmează a fi analizate în mod unitar.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitând repararea pagubei cauzate prin aplicarea OUG nr. 106/2007, publicată în M. Of. nr. 703/2007, pagubă evaluată la suma de 380.464,02 lei/lună, reprezentând impozitul pe venit din transferul de proprietăţi imobiliare de care au fost lipsiţi, începând cu luna octombrie 2007 şi până la data plăţii efective.
Este adevărat că, în petitul acţiunii, reclamanţii au solicitat să se dispună şi anularea OUG nr. 106/2007 şi a adresei din 20 mai 2008 emisă de Guvernul României (răspunsul la plângerea prealabilă), dar la data de 17 iunie 2008 au depus la dosar o cerere motivată prin care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă, conformându-se întocmai prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, aşa cum rezultă din practicaua sentinţei atacate.
Modul în care părţile şi-au formulat primele două capete de acţiune, explicabil ca urmare a caracterului confuz al denumirii marginale a art. 9 din Legea nr. 554/2004 („acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului"), nu poate avea ca efect paralizarea cererii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, cuprinse, de asemenea, în petitul acţiunii.
Acest ultim capăt de cerere, care se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a fost complet ignorat de instanţa de fond, care s-a limitat la a reţine că reclamanţii nu au atacat un act administrativ vătămător, deşi textul legal menţionat se referă la „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului" ca obiect al acţiunii în contencios administrativ, derogând astfel de la tiparul instituit prin art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în care paguba ce se solicită a fi reparată nu poate fi decât efectul unui act administrativ, tipic sau asimilat.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fără nici o motivare, considerând-o o consecinţă a netemeiniciei cererii principale privite prin prisma art. 9 alin. (1), coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi încălcând astfel prevederile alin. (2) al articolului 9, care impuneau verificarea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a Consiliului Local Dumbrăviţa, Înalta Curte constată că, într-adevăr, Comuna este persoana juridică de drept public, cu patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, dar în acelaşi timp, conform art. 36 alin. (2) lit. b) şi c) al aceleiaşi legi, Consiliul local este autoritatea publică locală care exercită atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu, precum şi atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei.
În consecinţă, Consiliul local poate acţiona în contencios administrativ pentru ocrotirea unui drept sau a unui interes legitim în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active fiind contrară prevederilor legale menţionate.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a urma procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, în vederea parcurgerii etapelor procedurale impuse de normele menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii Comuna Dumbrăviţa şi Consiliul Local Dumbrăviţa împotriva sentinţei civile nr. 180 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2956/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2971/2009. Contencios → |
|---|
