ICCJ. Decizia nr. 2932/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2932/200.
Dosar nr. 1320/35/200.
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21/CA/2009 - P.I din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, şi, drept urmare, a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC P. SA, prin care, în contradictoriu cu pârâta susmenţionată, solicita anularea unor acte administrative emise de aceasta, care stabilesc în sarcina reclamantei obligaţii de plată în sumă de 59.676 lei, reprezentând contribuţii la fondul pentru mediu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competenţa de judecată a cauzei revine, în funcţie de criteriul valoric al sumei contestate, tribunalelor.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta; în motivarea recursului, se arată, în esenţă, că, faţă de împrejurarea că actele contestate în cauză sunt emise de către o autoritate administrativă centrală, competenţa de judecată a pricinii revine curţii de apel, ca instanţă de fond.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligaţii de plată, reprezentând contribuţie la fondul pentru mediu, în sumă totală de 59.676 lei.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Faţă de cele arătate, cum în speţă cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în mod corect a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinţei nr. 21/CA/2009 - P.I din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2956/2009. Contencios → |
|---|
