ICCJ. Decizia nr. 2971/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2971/2009
Dosar nr. 31201/40/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Botoşani, reclamantul U.P. a chemat în judecată pârâta A.N.V.R. - Comitetul Judeţean Botoşani, pentru a i se stabili calitatea de veteran de război, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 44/1994.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a participat cu mari unităţi logistice şi a fost mobilizat în mod obligatoriu cu I.G.P.P. la acţiunea OPERAŢIUNEA 1111 iar la venirea din refugiu toţi refugiaţii au fost obligaţi de către trupele URSS la curăţirea terenurilor de muniţie şi armament.
Reclamantul a mai arătat că fiecare Inspectorat şi Subinspectorat de pregătire premilitară urma să evacueze toată arhiva şi documentele proprii, personalul, dotarea materială, cazarmamentul, precum şi familiile ofiţerilor, subofiţerilor şi funcţionarilor civili cu bagajele strict necesare.
În acest caz nu s-a mai făcut aplicarea Legii nr. 322/1943 ci s-a aplicat OPERAŢIUNEA 1111, datorită înaintării rapide a trupelor sovietice.
Reclamantul a mai precizat că deşi din 1994, după apariţia acestei Legi, a apelat în repetate rânduri atât la M.A.P.N. cât şi la U.M. 02405 Piteşti şi la Centrul Militar Botoşani a primit răspuns că nu se aplică decât prevederile Legii nr. 322/1943 potrivit cărora numai tinerii ce aveau vârsta de 17 ani vor primi calitatea de veterani de război.
La termenul de judecată din 25 iunie 2008, instanţa de fond a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a M.A.N., potrivit competenţei conferite de legiuitor prin art. 5 din Legea nr. 44/1994.
Prin întâmpinare A.N.V.R. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 132 din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a respins acţiunea reclamatului ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 322/1943, în vigoare în perioada la care reclamantul face referire, tinerii care aveau vârsta de 17 ani împliniţi, erau obligaţi să presteze " muncă de război".
Or, în anul 1944, când subcentrele de Pregătire Preliminară au fost operative, reclamantul avea vârsta de 16 ani, astfel încât acestuia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 44/1994.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul U.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat, în esenţă, că soluţia de respingere a acţiunii sale este greşită, pentru că toate probele administrate în cauză conduceau către concluzia că îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 44/1994 în vederea recunoaşterii calităţii de veteran de război.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse la dosar de către recurentul-reclamant, potrivit art. 305 C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de parte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul rezolvării cererii sale de stabilire a calităţii de veteran de război în temeiul art. 20 din Legea nr. 44/1994, susţinând că în cursul anului 1944, pe fondul înaintării rapide a trupelor sovietice şi evacuării forţate a trupelor române, a fost mobilizat şi obligat să presteze munci de război, în regim premilitar, în cadrul subinspectoratului de Pregătire Premilitară Botoşani.
Potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, în forma atunci în vigoare, calitatea de veteran de război se stabileşte de către M.A.N., pe baza datelor din livretul militar ori, în lipsa acestora, pe bază de acte oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister, prin care se confirmă situaţiile prevăzute la art. 1 şi 2.
În cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptăţiţi nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenţei sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu martori, în condiţiile prevăzute de lege şi de metodologia stabilită, în acest scop, de M.A.N.
În sprijinul susţinerilor sale, recurentul-reclamant a depus la dosar declaraţia autentificată a doi martori, G.C. şi M.S., care au arătat că după luna martie 1944, acesta „a fost mobilizat premilitar cu contingentele 1945 – 1950 inclusiv, din faţa armatelor U.R.S.S. în regiunea Moldova. Ca militari a fost luat civil, împreună cu alte persoane erau organizaţi pe grupe şi plutoane conduse de gradaţi civili ca instructori şi erau folosiţi la munci la unităţi militare în spatele frontului. După 23 august 1944 am fost mobilizaţi forţat de către trupele U.R.S.S. în gări la încărcat şi descărcat vagoane cu materiale de război".
Un document oficial care să ateste încadrarea recurentului-reclamant într-o structură premilitară nu a existat, U.M.02405 comunicând, prin adresa din 5 februarie 2008, că în sursele documentare identificate în arhive nu există consemnări privind pregătirea premilitară, iar în Nomenclatorul formaţiunilor de pregătire premilitară care au desfăşurat activităţi şi sprijinul frontului în perioada 1 aprilie 1944 – 23 august 1944 emis de Statul Major General, Subcentrul de Pregătire Premilitară Cristeşti, aparţinând Subinspectoratului de Pregătire Premilitară Botoşani, este considerat operativ în perioada 21 aprilie 1944 – 23 august 1944.
În motivarea refuzului de stabilire a calităţii de veteran de război, A.N.V.R. – Filiala Botoşani a arătat că potrivit Legii nr. 322/1943, numai tinerii peste 17 ani erau obligaţi să presteze munci de război, condiţie pe care partea nu o îndeplinea la data care Subcentrul Cristeşti a devenit operaţional.
Este adevărat că în unele dintre înscrisurile depuse la dosar de recurentul-reclamant – extrase din lucrări de specialitate istorico-militare, tabele identificate în fondurile documentare, Regulamentul pentru organizarea muncii colective obligatorii şi utilizarea braţelor de muncă disponibile pentru judeţul Botoşani, conform unei decizii a entităţii competente din data de 17 iunie 1944-, se face referire la vârsta minimă de 16 ani, dar în art. 3 din regulamentul menţionat se distinge între „bărbaţii valizi între 18 şi 55 ani împliniţi", obligaţi să presteze muncă, şi „tinerii de la 16 ani împliniţi – 18 ani", care puteau să fie chemaţi la muncă numai dacă necesităţile obştei o reclamau.
Or, dat fiind caracterul vag, general al declaraţiei celor doi martori, precum şi lipsa oricărei menţiuni oficiale sau a unui început de dovada scrisă privind situaţia personală a recurentului - reclamant, nu pot fi reţinute elemente care să configureze un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale în accepţiunea art. 2 alin. (1) litera i) din Legea nr. 554/2004 (exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea).
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu există motive de modificare sau de casare a sentinţei atacate potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., urmând să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul U.P. împotriva sentinţei nr. 132 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2966/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2976/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
