ICCJ. Decizia nr. 2979/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2979/2009
Dosar nr. 246/32/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea adresată instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.R. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.F.P., anularea probei de concurs – interviu ca parte a concursului pentru ocuparea postului de secretar al Primăriei Borleşti desfăşurat în zilele de 3-5 martie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la proba de interviu au fost înserate două cazuri ipotetice de contrasemnare pentru legalitate de către secretar al Hotărârilor Consiliului Local neincluse în bibliografie, că la aceeaşi probă nu au fost prezenţi în sală concomitent ambii concurenţi.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 117 din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că în perioada 3-4 martie 2008 s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea funcţiei publice de secretar al comunei Borleşti, judeţul Neamţ, la acest concurs înscriindu-se reclamanta şi S.C.
Bibliografia pentru concurs (fila 17 dosar) a cuprins actele normative specifice activităţii funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999, Legea nr. 161/2003, HG. nr. 1209/2003, Legea nr. 211/2001 etc.).
Punctajele obţinute la proba interviu (instanţa reţine aspectele legate doar de această probă având în vedere că proba scrisă nu face obiectul acţiunii pendinte) au fost reliefate în procesul verbal privind proba interviu (fila 49 dosar) reclamantul înţelegând să conteste această probă pe considerentul că i-au fost puse întrebări ce nu erau incluse în bibliografie.
Analizând acest aspect s-a reţinut că speţa propusă spre rezolvare se circumscrie legii administraţiei publice locale, lege care apare trecută în bibliografie.
Faţă de aceste împrejurări, respingerea, în temeiul art. 21 lit. b). din HG nr. 1209/2003 a contestaţiei apare ca legală (fila 60 proces verbal din data de 10 martie 2008).
S-a arătat că HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi desfăşurarea carierei funcţionarilor publici prevede modalitatea de organizare şi desfăşurare a concursurilor.
În ce priveşte proba cu interviu s-a reţinut că potrivit art. 4 lit. c) Anexa a la HG nr. 1209/2003 comisia de concurs a stabilit planul de interviu. Potrivit art. 13 alin. (1) membrii comisiei pot adresa candidaţilor, pe baza bibliografiei stabilite pentru concurs, întrebări care vizează testarea aptitudinilor de a transpune în practică informaţiile şi cunoştinţele teoretice acumulate.
HG nr. 1209/2003 nu prevede obligativitatea prezenţei concomitente a celor doi candidaţi în sala de concurs, aşa încât în lipsa unei reglementări legale, instanţa nu a putut aprecia că proba cu interviu este lovită de nulitate.
Relatarea martorului în sensul că reclamantul i-a spus că unul dintre subiecte nu era în bibliografie nu a fost reţinută faţă de dispoziţiile art. 13 din HG nr. 1209/2003 şi de împrejurarea că din bibliografie făcea parte şi Legea nr. 215/2001 ca şi faptul că nu a fost prezentată comisiei de contestaţii şi lucrarea celeilalte candidate pentru că atâta vreme cât contestaţia a fost formulată de reclamant, comisia de contestaţii a soluţionat contestaţia raportat la lucrarea contestatorului, fiind evaluată individual şi nu prin raportarea la lucrările altor candidaţi.
Suspiciunile reclamantului în sensul că cea care a câştigat concursul ar fi ştiut subiectele anterior concursului nu au fost probate, nefăcându-se dovada unei fraude în organizarea concursului şi au fost respinse.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
Se invocă faptul că hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru că:
- instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;
- sentinţa cuprinde motivele străine de natura pricinii sau contradictorii, în loc să cuprindă motivele pe care se sprijină;
- instanţa a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii;
- sentinţa este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că motivele de respingere a acţiunii au fost preluate din întâmpinarea A.N.F.P., deşi magistratul este obligat să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.
S-a solicitat chemarea la interogatoriu a lui S.C. care şi-a avizat propria dispoziţie de numire în funcţia de secretar de primărie.
A.N.F.P. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei date de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul, deşi a invocat ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., nu a dezvoltat critici în legătură cu acestea.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu au fost indicate formele de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care au fost încălcate, dar verificând, se constată că nu au existat asemenea încălcări.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta va fi respins pentru că soluţia instanţei de fond a fost motivată în fapt şi în drept, nu cuprinde motive străine de natura pricinii sau contradictorii. De altfel, recurentul nici nu a indicat care ar fi aceste motive străine sau contradictorii din cuprinsul soluţiei adoptate de instanţa de fond.
Şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. va fi respins pentru că, în afară de susţinerea că instanţa de fond a schimbat natura sau înţelesul actului juridic dedus judecăţii, nici nu a fost precizat modul în care s-a făcut acest lucru de către reclamantul-recurent.
Soluţia instanţei de fond nu este dată cu aplicarea ori interpretarea greşită a legii, astfel că şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va fi respins.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, proba de interviu din cadrul concursului organizat de A.N.F.P. s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile HG nr. 1209/2004.
Cazurile ipotetice de contrasemnare pentru legalitate de către secretar a Hotărârilor Consiliului Local au fost conform bibliografiei stabilite pentru concurs.
Tot potrivit Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat prin HG nr. 1209/2004, nu este obligatorie prezenţa concomitentă în sală a celor doi candidaţi, în cadrul susţinerii probei de interviu şi, deci, nici din acest punct de vedere, nu se poate reţine nelegalitatea probei.
Nu se poate reţine faptul că judecătorul care a soluţionat cauza pe fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului pentru că ar fi preluat, în motivarea hotărârii, susţinerile pârâtei.
Referitor la solicitarea chemării la interogatoriu a lui S.C., aceasta nu poate fi analizată în cazul cererii de recurs, mai ales că litigiul nu s-a soluţionat, nici în faţa instanţei de fond, în contradictoriu cu această persoană.
Şi celelalte critici ale recurentului ce vizează răspunsurile considerate de comisia de evaluare ca fiind bune nu pot fi considerate fondate pentru că se pot contesta numai vicii de procedură privind desfăşurarea concursului şi instanţa nu se poate transforma într-un arbitru în stabilirea răspunsului corect.
De altfel, chiar instanţa europeană a drepturilor omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil prevăzut de ar. 6 din C.E.D.O. nu presupune posibilitatea contestării la instanţă a evaluării cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru exercitarea unei profesii, dar pot fi contestate iregularităţile în organizarea unei asemenea evaluări (a se vedea Cauza Van Marle şi alţii împotriva Belgiei, Cauza San Juan împotriva Franţei).
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.R. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2980/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
