ICCJ. Decizia nr. 2980/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2980/2009
Dosar nr. 412/32/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Sagna, judeţul Neamţ, prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 3909 din 12 martie 2008 şi procesului-verbal nr. 696 din 18 ianuarie 2008, emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţinut, în esenţă că între reclamantul Consiliul Local Sagna şi pârâta A.P.D.R.P. s-a încheiat la data de 19 februarie 2003, contractul de finanţare nr. C 2.111012900066 a proiectului "Modernizare drumuri comunale pe raza comunei Sagna, judeţul Neamţ", în valoare de 20.588.033.874 ROL (596.408, 86 euro).
A mai reţinut instanţa faptul că, în urma unei acţiuni de control demarate la solicitarea D.N.A. şi desfăşurată de Departamentul Antifraudă, au fost constatate mai multe nereguli în ceea ce priveşte executarea celor patru contracte încheiate de reclamant în vederea realizării proiectului, despre acestea fiind sesizată şi A.P.D.R.P. care a desfăşurat la rândul său o serie de acţiuni de control la sediul reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut totodată că prin procesul-verbal nr. 969 din 18 ianuarie 2008 pârâta a constatat încălcarea de către reclamantă a art. 1 şi art. 4 din contractul de finanţare nr. C 2111012900066 din 19 februarie 2003 şi a art. 5.4. şi a art. 7 din Manualul de achiziţii publice - Partea comună, Anexa IV a contractului de finanţare, ca principale nereguli fiind reţinute faptul că lucrările de şantier, deşi aveau caracter permanent, nu au putut fi identificate în teren, valoarea acestor lucrări fiind de 25.042, 60 lei precum şi faptul că deşi câştigătorul licitaţiei de execuţie lucrări a fost SC Confort SA Galaţi, acesta nu a executat în fapt nici o lucrare, subcontractând în întregime către SC I. SA Roman contractul încheiat cu Consiliul Local Sagna. întrucât beneficiarul proiectului nu a notificat A.P.D.R.P. această subcontractare, s-a stabilit ca debit, profitul obţinut de SC C. SA Galaţi şi 25% din cheltuielile indirecte, la valoarea la care s-au decontat, conform situaţiilor de lucrări; a rezultat astfel un debit în suma de 84.908, 75 lei.
A constat instanţa că împotriva acestui proces-verbal, reclamantul a formulat contestaţie, care prin Decizia nr. 3939 din 12 martie 2008 a fost admisă în parte, în sensul menţinerii ca temeinice a celor două aspecte privind neregulile constatate în ceea ce priveşte organizarea de şantier şi subcontractarea lucrărilor.
În ceea ce priveşte organizarea de şantier, instanţa a constatat că în bugetul întocmit la data de 21 octombrie 2004 de Agenţia S.A.P.A.R.D. pentru Modernizare drumuri comunale pe raza comunei Sagna, judeţul Neamţ", la cap. 5 (alte cheltuieli)al Cheltuielilor conform devizului general din studiul de fezabilitate fără TVA s-a propus, pentru organizarea de şantier, o valoare de 25.125, 2 lei (faţă de valoarea din bugetul indicativ de 43.988,07 lei). Valoarea aprobată de agenţie şi plătită reclamantului, de 25. 042, 62 a avut la bază devizul analitic pe stadii fizice întocmit de proiectant la data de 10 septembrie 2004 pentru organizarea de şantier.
Instanţa a respins ca neîntemeiat motivul susţinut de reclamantă privind imposibilitatea identificării organizării de şantier din pricina trecerii unui interval de timp de 4 ani de la finalizarea lucrărilor, apreciind că dacă lucrările specifice organizării de şantier nu mai pot fi identificate pe teren, aceasta înseamnă ori că acestea nu au fost niciodată executate, ori că au fost demolate fără respectarea dispoziţiilor legale şi contractuale. A constatat aşadar instanţa, existenta unei neregularităţi în sensul prevederilor art. 17 alin. (1) din Anexa I a contractului de finanţare, intitulată „Prevederi Generale" şi pe cale de consecinţă, aplicabilitatea dispoziţiilor alineatului 4 ale aceluiaşi articol din contract, privitoare la obligaţia reclamantei de a restitui integral valoarea finanţării primite din partea pârâtei pentru organizarea de şantier.
În ceea ce priveşte cel de al doilea aspect reţinut în procesul-verbal contestat de reclamantă, respectiv cel referitor la subcontractarea lucrărilor de către câştigătorul licitaţiei, curtea de apel a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 7 din capitolul Prevederi preliminare ale Manualului de instrucţiuni pentru contractele de achiziţii publice, servicii, bunuri şi lucrări (parte integrantă din contract) subcontractarea nu era posibilă fără autorizarea prealabilă, în scris, a autorităţii contractante (respectiv a pârâtei). Cum, în cauză, SC C. SA Galaţi, câştigătoarea licitaţiei, a subcontractat executarea lucrărilor în integralitatea sa, fără autorizarea prealabilă a A.P.D.R.P., s-a constatat existenţa şi sub acest aspect, a unei încălcări a dispoziţiilor contractuale asumate de reclamantă.
Curtea de apel a apreciat ca nerelevant faptul că această neregularitate a fost constatată la circa 4 ani de la săvârşirea ei, dat fiind faptul că potrivit art. 2 alin. (2) teza finală din contractul de finanţare, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului (finalizată în octombrie 2004 şi pentru care recepţia finală s-a realizat la data de 15 decembrie 2006) la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de agenţia pârâtă.
Totodată, curtea de apel a considerat că reclamantul, în calitatea sa de beneficiar al sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 100% din valoarea totală a proiectului, şi de autoritate contractantă în raport cu executantul (in scripte) al lucrării, SC C. SA Galaţi, poartă răspunderea pentru selecţia şi supravegherea persoanelor cu care a încheiat contracte în vederea implementării proiectului finanţat din fonduri europene, astfel încât necunoaşterea faptului că executarea lucrărilor a fost în totalitate subcontractată unui terţ, nu poate fi reţinută drept temei al exonerării reclamantului de la plata debitului constatat, conform principiului potrivit căruia nimănui nu-i este permis să-şi invoce propria culpă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond nu a făcut decât să preia susţinerile pârâtei, fără a face nici un fel de discuţii referitoare la legalitatea şi veridicitatea lor.
Concret, în ceea ce priveşte punctul 1 din procesul-verbal de control (lucrări de organizare de şantier care vizau în realitate lucrări cu caracter permanent ce nu au putut fi identificare pe teren), recurenta-reclamantă a arătat că unele au fost efectuate la clădirea şcolii vechi din satul Vulpăşeşti şi la drumul comunal care duce la biserica din Vulpăşeşti, existând în momentul de faţă posibilitatea identificării lor pe teren, iar celelalte lucrări au fost efectuate la o clădire veche, ulterior părăsită, dar în decursul celor patru ani care au trecut între timp s-au deteriorat şi din acest motiv nu mai pot fi regăsite.
Cu privire la pct. 4 din procesul –verbal (subcontractarea antreprizei de lucrări), recurentul-pârât a arătat că nu a fost înştiinţat despre subcontractarea întregii lucrări, care nu îi este imputabilă, motiv pentru care nu poate fi obligat să restituie contravaloarea contractului.
Deşi recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate nu au fost subsumate acestui motiv, referitor la lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii, urmând a fi analizate prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Examinând cauza sub toate aspectele, în sensul textului legal menţionat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum s-a reţinut şi în sentinţa atacată, la data de 19 februarie 2003, între Agenţia S.A.P.A.R.D. - România, în calitate de autoritate contractantă, şi Consiliul local al comunei Sagna, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul-cadru nr. C 2.111012900066, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru punerea în aplicare a proiectului de modernizare a unor drumuri comunale de pe raza Comunei Sagna.
Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost estimată la 20.678.247.725 lei vechi, urmând ca plata să fie făcută în maximum 5 tranşe, pe baza cererilor însoţite de documente justificative.
Condiţiile finanţării au fost detaliate în anexa 1 a contractului, în consonanţă cu regulile stabilite prin A.M.F.R. şi U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001.
Recurentul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ procesul-verbal de control nr. 969 din 18 ianuarie 2008 şi Decizia nr. 2310 din 13 februarie 2008 de soluţionare a contestaţiei administrative înregistrate cu nr. 2310 din 13 februarie 2008 în ceea ce priveşte imputarea sumei de 25.042,60 RON, reprezentând valoarea unor lucrări de şantier care nu au fost identificate în teren şi a sumei aferente subcontractării nelegale a lucrărilor de către câştigătorul licitaţiei, SC C. SA Galaţi, către SC I. SA, sumă compusă din 32.536,60 RON (25% din cheltuielile indirecte) şi 84.908,75 RON (beneficiu).
Contrar celor arătate în motivarea cererii de recurs, instanţa de fond a expus amplu şi detaliat considerentele pentru care a reţinut netemeinicia susţinerilor reclamantului, soluţia pronunţată reflectând interpretarea corectă a probelor cauzei şi aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale incidente, cu respectarea egalităţii juridice a părţilor în plan procesual.
Dimpotrivă, argumentele recurentului - reclamant sunt confuze şi neconvingătoare, nefiind de natură să conducă la concluzia că instanţa de fond ar fi reţinut fără temei legalitatea actelor administrative contestate.
Astfel, în ceea ce priveşte lucrările de şantier, în contestaţia administrativă şi în cererea de chemare în judecată, Consiliul Local al Comunei Sagna a arătat că acestea nu au avut caracter permanent şi nu rezultă din nici un document obligativitatea identificării lor pe teren după recepţia provizorie, nicidecum după 4 ani, în timp ce în motivarea recursului a susţinut cu unele dintre lucrări, al căror caracter permanent nu l-a mai contestat, au fost efectuate şi se regăsesc în localul şcolii şi într-un drum comunal din satul Vulpăşeşti, iar altele s-au deteriorat întrucât au fost efectuate la o clădire veche, abandonată după încheierea proiectului.
Dreptul Agenţiei S.A.P.A.R.D. de a exercita supravegherea modului de derulare a proiectului şi de a verifica eligibilitatea cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare este prevăzut expres în art. 15 alin. (2) din anexa 1 a contractului – cadru, în conformitate cu A.M.F. ratificat prin Legea nr. 316/2001, iar durata de valabilitate a contractului, prevăzută în art. 2 alin. (2) din contractul-cadru, cuprinde perioada de execuţie a proiectului, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcute de Autoritatea Contractantă.
Cât priveşte neregularitatea constând în subcontractarea lucrărilor cu încălcarea prevederilor articolului 7 din Prevederile preliminare ale Manualului de proceduri pentru achiziţiile publice de servicii, bunuri şi lucrări (anexa IV a Contractului-cadru), instanţa de fond a înlăturat motivat apărarea reclamantului, în sensul că nu-i poate fi imputată această neregularitate pentru că nu a avut cunoştinţă de subcontractarea lucrărilor, reţinând în mod judicios că prin art. 1 din contractul de finanţare, beneficiarul s-a angajat să desfăşoare proiectul, în termenii şi condiţiile stabilite, pe propria răspundere.
Măsura aplicată de autoritatea contractuală ca urmare a neregularităţii constatate nu poate fi considerată disproporţionată, în condiţiile în care nu a fost imputată întreaga contravaloare a contractului, aşa cum se susţine în recurs, ci o sumă compusă din 25% din cheltuielile indirecte decontate şi beneficiul încasat de SC C. SA Galaţi.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Sagna împotriva sentinţei civile nr. 8 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2979/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2990/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
