ICCJ. Decizia nr. 3046/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3046/2009
Dosar nr. 2088/2/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 31 martie 2008 şi precizată ulterior SC I.C.P.T.C.M. SA Bucureşti a chemat în judecată Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând:
- obligarea primei pârâte să opereze scutirea sa de la plata datoriei de 1.051.003 lei, pentru care Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică a obţinut toate aprobările necesare, inclusiv acordul specialiştilor Uniunii Europene şi al Consiliului Concurenţei;
- obligarea pârâtului secund să îndrume şi, dacă este cazul, să oblige pe prima pârâtă să-şi îndeplinească prerogativele legale de operare a scutirii reclamantei de la plata datoriei respective;
- obligarea ultimei pârâte ca în cadrul atribuţiilor de organizare şi control ce i-au fost conferite să îndrume şi, dacă este cazul, să oblige pe prima pârâtă să-şi îndeplinească prerogativele legale şi să opereze în evidenţe scutirea reclamantei de datorie;
- obligarea tuturor pârâţilor la plata unor daune cominatorii de câte 1000 lei/zi ce se vor calcula, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de la data la care trebuia executată hotărârea şi până la data executării efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că obligaţiile fiscale pentru care a cerut scutirea de plată provin din anii 2002-2003.
În temeiul reglementărilor instituite prin Legea nr. 230/2004 şi apoi, prin Legea nr. 244/2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică a întreprins demersurile necesare pentru acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor restante, iar Consiliul Concurenţei după ce a parcurs mecanismul de consultare cu experţii Uniunii Europene, a emis Decizia nr. 232/2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităţilor de cercetare-dezvoltare.
De asemenea, în vederea reglementării situaţiei, Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică a emis Decizia nr. 9012 din 18 ianuarie 2006.
Deşi a adresat Ministerului Economiei şi Finanţelor plângerea prealabilă nr. 87 din 30 ianuarie 2008, nu a primit răspuns şi nici nu s-a realizat scutirea societăţii comerciale de datorie, situaţie de natură să-i producă prejudicii importante.
În sfârşit, reclamanta a arătat că prin neîndeplinirea obligaţiilor care le reveneau, pârâţii au anulat practic, beneficiul acordat prin normele juridice invocate şi prin blocarea conturilor sale bancare, fac posibilă declanşarea în viitor a procedurii de insolvenţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3139 din 18 noiembrie 2008 a admis excepţia ridicată de pârâţi şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că prin HG nr. 2089/2004 a fost aprobată lista unităţilor de cercetare-dezvoltare care urmau să beneficieze de înlesnirile la plata obligaţiilor fiscale restante, prevăzute de art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea OG nr. 38/2004 pentru modificarea OG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, precum şi plafoanele până la care se acordă scutiri la plată.
Împrejurarea că reclamanta a obţinut avizele necesare acordării înlesnirii nu conduce implicit la acordarea acestui drept, fiind necesară înscrierea acesteia în anexa la HG nr. 2089/2004, printre unităţile de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare ce puteau beneficia de scutire.
S-a mai reţinut că, pornind de la dispoziţiile art. 1 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obiectul prezentului litigiu nu se circumscrie situaţiilor prevăzute de acest act normativ şi în fine că, instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţilor publice competente să aprecieze dacă reclamanta îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de scutire de la plata datoriilor restante.
Împotriva sentinţei, reclamanta SC I.C.P.T.C.M. SA Bucureşti a declarat recurs.
Recurenta a reiterat apărările formulate în acţiune şi a susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat asupra acesteia cu ignorarea normelor legale incidente, precum şi a înscrisurilor depuse în dosar care demonstrează, fără echivoc, dreptul său la acordarea înlesnirii la plată cerută.
Totodată, a invocat soluţia favorabilă obţinută de către SC C. SA Brăila, într-un caz similar (sentinţa civilă nr. 97/FCA din 12 martie 2008, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila).
Recursul este nefondat.
Din expunerea rezumativă a actelor şi lucrărilor din dosar, rezultă că prin acţiunea precizată, reclamanta SC I.C.P.T.C.M. SA Bucureşti a solicitat instanţei de judecată să constate refuzul nejustificat al pârâţilor Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de a-i soluţiona cererea pentru recunoaşterea dreptului de a beneficia de scutire la plata unor obligaţii fiscale restante în sumă totală de 1.051.003 RON, conform dispoziţiilor Legii nr.230/2004.
Cu un asemenea obiect, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, nu este inadmisibilă, astfel cum eronat a reţinut instanţa de fond în considerentele şi dispoziţiile sentinţei.
Acţiunea este însă, neîntemeiată, deoarece în adevăr, prin dispoziţiile art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea OG nr. 38/2004 pentru modificare OG nr. 57/2004 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică s-a stabilit că la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, instituţiile bugetare creditoare vor acorda unităţilor de cercetare-dezvoltare organizate ca institute naţionale de cercetare-dezvoltare, înlesnirile la plata obligaţiilor fiscale enunţate la lit. a) - c) ale articolului.
Prin dispoziţia cuprinsă la pct. 3 al aceluiaşi text legal s-a prevăzut că unităţile de cercetare-dezvoltare beneficiare şi plafonul pentru care se acordă scutirile la plată se stabilesc prin hotărâre a guvernului.
În aplicarea legii, la data de 24 noiembrie 2004, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 2089 privind aprobarea Listei unităţilor de cercetare-dezvoltare care beneficiază de înlesnirile la plata obligaţiilor fiscale restante prevăzute de art. II al Legii nr. 230/2004.
În anexa hotărârii, reclamanta nu a fost menţionată şi aşa cum corect s-a reţinut în sentinţă, împrejurarea că ea a obţinut anterior, avizele necesare acordării înlesnirii, nu este suficientă şi nu conduce în mod automat la recunoaşterea dreptului pretins.
O asemenea soluţie este condiţionată de înscrierea unităţii în lista unităţilor cărora prin hotărâre guvernamentală li s-a acordat înlesnirea şi printre care, reclamanta nu se regăseşte.
Întrucât prevederile referitoare la acordarea de înlesniri, cuprinse în art. II din Legea nr. 230/2004 au fost abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 12 din OUG nr. 26/2005 şi având în vedere că OG nr. 57/2002 nu prevede în mod expres acordarea unor înlesniri la plată, fără temei se susţine în recurs că acţiunea trebuia admisă.
Faţă de argumentele expuse în cele ce preced, care substituie parţial motivarea sentinţei şi de lipsa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.C.T.C.M. SA împotriva sentinţei civile nr. 3139 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2993/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3047/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
