ICCJ. Decizia nr. 3091/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3091/2009
Dosar nr. 3907/2/2007
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii P.I., N.S.G. şi C.Ş.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., I.N.M. (denumit în continuare I.N.M.), C.S.M. (denumit în continuare C.S.M.), M.J.L.C., Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, obligarea acestora la plata indemnizaţiei aferente calităţii de auditor de justiţie pentru perioada 1 iulie -1 septembrie 2005, în cuantum de 2627 lei, respectiv 1 iulie – 15 august 2005 pentru reclamanta N.S.G., actualizată la zi, obligarea pârâţilor să facă menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să calculeze şi să vireze contribuţiile datorate bugetului de stat şi al asigurărilor sociale, obligarea M.F.P. să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că deşi, prin lege, se prevede că durata cursurilor de formare a auditorilor este de doi ani şi C.S.M. a recunoscut calitatea de auditor de justiţie până la momentul numirii în funcţia de judecător sau procuror stagiar, totuşi, nu au beneficiat de indemnizaţie în perioada de la data absolvirii până la numirea în funcţie.
Prin sentinţa civilă nr. 3541 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.J. şi Curtea de Apel Bucureşti şi a respins acţiunea împotriva acestor pârâţi. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii M.F.P. şi C.S.M.
A admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii C.S.M. şi I.N.M. la plata indemnizaţiei aferente calităţii de auditor de justiţie pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2005 pentru reclamanţii P.I. şi C.Ş.C., respectiv 1 iulie – 15 august 2005 pentru reclamanta N.S.G. şi la virarea contribuţiilor datorate bugetului de stat şi asigurărilor sociale.
A obligat Tribunalul Bucureşti la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă şi pe pârâtul M.F.P. să aloce fondurile necesare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu justifică pe vreun capăt de cerere îndreptăţirea pârâţilor M.J.L.C., respectiv Curtea de Apel Bucureşti de a sta în judecată în această calitate.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.S.M. şi M.F.P., instanţa de fond a constatat că nu sunt întemeiate deoarece obligaţia M.F.P. de a aloca fondurile necesare este grefată pe atribuţiile pe care le are acesta în elaborarea bugetului de stat, iar C.S.M. are calitatea de ordonator principal de credite pentru I.N.M., potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.
Pe fondul cauzei a reţinut prima instanţă că din interpretarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 coroborate cu Hotărârea nr. 21 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. rezultă că auditorii de justiţie beneficiază de bursă până la momentul numirii în funcţia de judecător sau procuror stagiar.
A mai constatat prima instanţă că această interpretare a stat şi la baza recunoaşterii dreptului de către I.N.M. prin adresele din februarie 2009, acesta comunicând reclamanţilor faptul că cererile sunt întemeiate, urmând a se da curs acestora în momentul în care se vor primi fonduri bugetare pentru această destinaţie.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că de vreme ce calitatea de auditor nu încetează decât la momentul numirii în funcţie şi în condiţiile în care legiuitorul, în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu a legat momentul încetării dreptului la bursă de cel al absolvirii Institutului, această distincţie nu poate fi realizată de cel care interpretează şi aplică legea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii C.S.M., I.N.M. şi M.F.P.
I.N.M., prin motivele de recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi art. 3041 C. proc. civ., aduce în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- Nu există temei legal pentru ca auditorii de justiţie să poată beneficia de bursă în perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor şi data numirii în funcţie, conform dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. În acest sens în şedinţa din 08 mai 2008 s-a pronunţat şi Plenul C.S.M.
- Susţine recurentul că nu poate fi obligat la plata acestor sume întrucât, din momentul absolvirii cursurilor Institutului, raporturile juridice care au existat între reclamanţi şi pârâtul I.N.M. încetează de drept.
M.F.P., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., susţine că:
- Prin sentinţa recurată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin faptul că nu i-a acordat posibilitatea să îşi formuleze apărările în raport de modificarea cadrului procesual.
- Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nici pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nerezultând din considerentele sentinţei că prima instanţă a analizat apărările formulate prin întâmpinarea depusă de Statul Român prin M.E.F.
- Se susţine că sentinţa pronunţată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât M.F.P nu poate decât să se conformeze legilor bugetului şi a finanţelor publice, precum şi tuturor actelor normative incidente. În acest context printre atribuţiile M.F.P. ce se regăsesc în cuprinsul HG nr. 34/2009 nu se numără şi aceea de a aloca şi vira fonduri din bugetul de stat pentru plata drepturilor solicitate, astfel că în raportul obligaţional dintre reclamanţi şi ceilalţi pârâţi, în mod greşit instanţa de fond a obligat acest pârât să aloce aceste fonduri.
Recurentul-pârât C.S.M. în recursul formulat susţine că:
- În mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât nu există raporturi obligaţionale în ceea ce îl priveşte privind plata drepturilor de natură salarială ale auditorilor de justiţie, reclamanţi în cauza de faţă .
- Pe fondul cauzei susţine pe de o parte că nu există temei legal al unei solidarităţi pasive între ordonatori distincţi de credite, iar pe de altă parte nu există vreo convenţie a părţilor privind solidaritatea debitorilor pârâţi. În opinia acestui recurent, hotărârea recurată este lipsită de temei legal, avându-se în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Se precizează că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 195/2008 nu are aplicabilitate în cazul situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii, dat fiind principiul neretroactivităţii Legii civile.
Înalta Curte, apreciază că recursurile urmează a fi admise din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 3 coroborate cu art. 159 şi art. 108 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere faptul că normele care reglementează competenţa „ratione materiae" au caracter absolut, iar necompetenţa materială este de ordine publică şi poate fi cercetată în orice stare a pricinii.
După cum se constată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi priveşte plata indemnizaţiei aferente calităţii de auditor de justiţie a acestora.
Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, bursa auditorilor de justiţie are natura şi regimul juridic al unui drept salarial .
În cauza dedusă judecăţii nu se contestă vreun act administrativ, astfel că acţiunii reclamanţilor nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la competenţa instanţei de contencios administrativ.
Litigiul dedus judecăţii având ca obiect plata bursei auditorilor de justiţie pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor şi data numirii în funcţie, care face parte din categoria drepturilor salariale, se circumscrie, în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. Acestea conferă competenţă tribunalului – respectiv secţiei acestuia - conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin urmare, hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe, fapt care atrage casarea acesteia.
În raport de cele reţinute anterior cât şi de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 3041, 304 pct. 3, 313 C. proc. civ., se vor admite recursurile formulate, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Celelalte motive de recurs nu vor mai fi cercetate faţă de soluţionarea recursului în acest mod, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluţionării cauzei de instanţa competentă material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.S.M., I.N.M. şi M.F.P., împotriva sentinţei civile nr. 3541 din 16 decembrie 2008 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3089/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3201/2009. Contencios → |
|---|
