ICCJ. Decizia nr. 3472/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3472/200.
Dosar nr. 8052/2/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 11 decembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.F.R.A.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 274 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ. a declarat nulă cererea de chemare în judecată , reţinând în esenţă, faptul că la data de 26 ianuarie 2009 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere precizatoare formulată de către numitul A.I.E.W. prin avocat, prin care s-a arătat că reclamant în cauză este această persoană, iar nu numitul M.F.R.A.R., iar numărul deciziei contestate este de fapt 26085355 din 26 noiembrie 2008, invocându-se în acest sens o greşeală de redactare, datorată greutăţii reţinerii numelor de origine egipteană. A mai reţinut instanţa că la termenul din data de 27 ianuarie 2009, reprezentantul numitului M.F.R.A.R. a susţinut că acesta n-a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări.
Faţă de această situaţie de fapt, instanţa a constatat drept întemeiată excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., sub aspectul lipsei din conţinutul cererii a numelui reclamantului şi a semnăturii acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs numitul A.I.E.W., criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 3041 C. proc. civ. casarea acesteia şi rejudecarea cauzei.
În motivarea cererii sale, recurentul a arătat, în esenţă, faptul că la momentul formulării cererii introductive datorită unor împrejurări ce nu-i sunt imputabile, dintr-o eroare materială, în locul numelui său în cererea de chemare în judecată s-a redactat alt nume, al unui conaţional al său, şi a fost indicată Decizia de returnare de pe teritoriul României emisă pe numele acestuia. Prin urmare, arată recurentul, deşi sentinţa recurată este pronunţată în raport cu o altă persoană, în fapt el este cel care a formulat contestaţia împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României, fiind astfel prejudiciat datorită unei erori ce nu-i este în nici un fel imputabilă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Potrivit regulilor procedurale, prin cererea de chemare în judecată se determină cadrul litigiului atât sub aspectul obiectului cât si al părţilor in litigiu, cadru pe care instanţa de judecată este ţinută, potrivit principiului disponibilităţii procesului civil, să îl respecte.
Cadrul procesual al prezentei cauze, astfel cum a fost acesta determinat prin cererea introductivă de instanţă, a fost limitat în ce priveşte părţile, la reclamantul M.F.R.A.R. si pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări, iar în ceea ce priveşte obiectul, la anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008.
Susţinerile ulterioare privind existenţa unei erori materiale în ceea ce priveşte numele reclamantului nu pot fi primite, având în vedere faptul că nu doar cererea de chemare în judecată îl indică drept reclamant pe numitul M.F.R.A.R., ci între acesta şi cetăţeanul străin al cărui drept de şedere a fost revocat prin Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008 (aflată la fila 4 din dosarul de fond) şi a cărei anulare a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, există identitate de persoană. Or, teza existenţei unei erori materiale, atât în ceea ce priveşte identitatea reclamantului cât şi în ceea ce priveşte actul administrativ a cărui legalitate se contestă, nu poate fi primită, întrucât aceasta ar echivala practic cu o schimbare integrală a cadrului procesual iniţial stabilit, şi astfel cu acceptarea unei alte cereri de chemare în judecată, în locul celei întâi introduse.
Este de la sine înţeles, că o astfel de soluţie ar aduce o gravă atingere principiului legalităţii ce guvernează desfăşurarea procesului civil, contravenind regulilor de bază ale acestuia în ce priveşte, conţinutul cererii de chemare în judecată, participanţii la proces, investirea instanţei, termenele de exercitare a acţiunii civile, ş.a.
De altfel, principiul legalităţii - ce guvernează în egală măsură şi exercitarea căilor de atac - este şi o regulă cu valoare constituţională, consacrată in art. 129 din legea fundamentală, conform căreia: „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, in condiţiile legii".
Aşadar, potrivit regulii mai sus invocate, pentru ca o persoană să poată exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, este absolut necesar ca aceasta să fi avut calitatea de parte în litigiul în care a fost pronunţată respectiva hotărâre.
Devine astfel evident faptul că, recursul de faţă - ce a fost declarat de o persoană ce nu a avut calitatea de parte în faza de fond a litigiului - nu poate fi primit, fiind din acest motiv inadmisibil.
Mai mult, faţă de obiectul acţiunii, respectiv anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008, emisă de pârât, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 84 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, republicată, potrivit cărora Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, hotărârea instanţei fiind irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I.E.W. împotriva sentinţei civile nr. 274 din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3314/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3480/2009. Contencios → |
|---|
