ICCJ. Decizia nr. 3314/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3314/200.
Dosar nr. 36867/3/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3220 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantele I.C. şi N.M., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi C.E.V., şi a obligat pârâţii să soluţioneze cererea reclamantelor de eliberare a avizelor necesare pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Camera Deputaţilor, respingând ca atare acţiunea formulată împotriva acesteia, şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi excepţia prematurităţii acţiunii; de asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantelor de acordare a daunelor materiale şi morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
1. Cu privire la excepţii
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Camera Deputaţilor este întemeiată, având în vedere obiectul acţiunii care vizează eliberarea avizului necesar pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar, pârâta Camera Deputaţilor neavând o asemenea atribuţie, neexistând identitate între aceasta şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este neîntemeiată, împrejurarea invocată în motivare, aceea că nu are personalitate juridică, neavând relevanţă din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 341/2004 şi art. 15 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, din care rezultă că atribuţia de emitere a avizului necesar pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar aparţine comisiei pârâte.
Excepţia prematurităţii acţiunii este, de asemenea, neîntemeiată, apreciază instanţa de fond, întrucât termenul de 30 iunie 2009 invocat în motivarea excepţiei este prevăzut ca termen limită pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar şi nu ca termen până la care vor fi eliberate avizele necesare pentru preschimbarea certificatelor.
II. Pe fondul cauzei
Prin notificarea nr. 268 din 22 iunie 2007, reclamantele au solicitat acordarea avizelor, conform Legii nr. 341/2004, în vederea preschimbării certificatelor de revoluţionar.
La această notificare li s-a răspuns prin adresa nr. 42/XX/046 din 28 februarie 2007 că acordarea avizului a fost amânată până la verificarea dosarelor de către membrii comisiei parlamentare, având în vedere faptul că împotriva calităţii de revoluţionar a reclamantelor a fost formulată contestaţie.
Curtea constată că prin adresa nr. 18/4917 din 03 martie 2007 Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 comunică reclamantelor răspuns la notificarea formulată de acestea, respectiv faptul că în urma reanalizării din punct de vedere tehnic, efectuată de Comisia S.S.P.R. asupra dosarelor, membrii Comisiei au stabilit, în unanimitate, că aceste dosare sunt complete şi nu revin sub nici un motiv asupra avizului favorabil acordat iniţial.
S-a mai menţionat că Secretariatul a solicitat comisiei pârâte să precizeze care sunt documentele necesare pentru completarea dosarelor reclamantelor, întrucât i s-a comunicat că acestea rămân în analiza comisiei pentru a fi completate conform cerinţelor Legii nr. 341/2004, fără a se preciza care sunt completările necesare.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 15 alin. (2) din HG nr. 1412/2004, Comisia pârâtă are obligaţia de a emite avizul prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, acesta putând fi favorabil sau nefavorabil, după caz.
Pârâta nu numai că nu a soluţionat cererea reclamantelor de eliberare a avizului dar a comunicat S.S.P.R. că dosarele acestora nu conţin elementele necesare preschimbării certificatelor, fără să menţioneze care sunt documentele lipsă, ceea ce a determinat S.S.P.R. să solicite pârâtei să precizeze documentele respective.
Nu rezultă din înscrisurile de la dosar că pârâta ar fi comunicat aceste precizări, punând S.S.P.R. în imposibilitatea de a analiza cele două dosare, cu atât mai mult cu cât anterior, comisia din cadrul S.S.P.R. apreciase că documentaţia este completă, acordând aviz favorabil.
Aşa fiind, se arată în considerentele sentinţei recurate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, care se referă la nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Or, reţine instanţa de fond, deşi reclamantele au solicitat eliberarea avizului, pârâta nu a soluţionat această cerere în sensul eliberării unui aviz, indiferent că în urma analizării actelor existente la dosar aprecia că acesta este favorabil sau nefavorabil, pentru a da posibilitatea, în eventualitatea unui aviz nefavorabil, contestării acestuia.
Pârâta a hotărât ca dosarele reclamantelor să rămână în analiza comisiei constituită la nivelul S.S.P.R. pentru a fi completate conform cerinţelor Legii nr. 341/2004, rară să indice acestei comisii documentele lipsă şi fără a-i da posibilitatea exercitării atribuţiilor legale prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în condiţiile în care opinia exprimată anterior de această comisie era contrară celei a pârâtei.
Instanţa de fond a apreciat, de asemenea, necesar a recurge la măsura de constrângere a pârâţilor, constând în sancţiunea plăţii de daune cominatorii, pentru a-i determina să-şi execute obligaţia legală de emitere a avizelor, având în vedere intervalul de timp care a trecut de la data formulării cererii de către reclamante şi atitudinea manifestă de tergiversare a soluţionării cererii de către pârâţi.
Instanţa de fond a apreciat că nu poate obliga pârâţii, anterior soluţionării cererii reclamantelor, la eliberarea avizelor favorabile, întrucât nu se poate substitui autorităţii căreia legea îi recunoaşte competenţa în acest domeniu, instanţa putând analiza, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, dacă este cazul, refuzul nejustificat de soluţionare a acestei cereri în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din această lege.
Cât priveşte cererea de acordare a daunelor materiale şi morale, instanţa de fond a considerat-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere că probele administrate în cauză nu au făcut dovada prejudiciului material, respectiv a celui moral invocate în motivarea cererii, conform art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii.
În motivarea recursului, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a reiterat, în esenţă, apărările invocate în faţa instanţei de fond, în plus susţinând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 20 din HG nr. 1412/2004 şi că în mod greşit a fost obligată pârâta la plata daunelor de întârziere, de vreme ce mandatele parlamentarilor ce intrau în componenţa Comisie au încetat la data de 12 decembrie 2008, urmând ca aceasta să se constituie într-o nouă componenţă.
Pârâtul C.E.V. susţine în motivele de recurs că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât la data de 12 decembrie 2008, mandatul său de deputat şi, implicit, cel de Preşedinte al Comisiei pârâte au încetat; pe fond, a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 20 din H.G nr. 1412/2004 şi că instanţa de judecată nu a ţinut seama de faptul că perioada de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar nu s-a încheiat, termenele prevăzute de Legea nr. 341/2004 fiind prorogate până la data de 30 iunie 2009.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată în motivele de recurs de pârâtul C.E.V., se constată că aceasta nu este întemeiată, faptul că mandatul său de deputat şi, implicit, cel de Preşedinte al Comisiei pârâte au încetat la data de 12 decembrie 2008 neavând relevanţă sub acest aspect, având în vedere perioada de 2 ani, cuprinsă între data solicitării de către reclamante a avizelor - 22 iunie 2007 şi data încetării mandatului; aşa fiind şi în raport cu funcţia pârâtului, de Preşedinte al Comisiei pârâte, calitatea procesuală pasivă a acestuia este legitimată de prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004.
Nici motivele de recurs invocate cu privire la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Astfel, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nr. 341/2004, „Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi".
De asemenea, potrivit art. 9 alin. (3) din legea susmenţionată, „Certificatele eroilor-martiri se eliberează şi se acordă la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, şi se atribuie urmaşilor acestora, conform normelor metodologice" iar conform art. 15 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, „Comisia Parlamentară comunică S.S.P.R., în termen de 10 zile de la data înregistrării propunerii prevăzute la alin. (1), avizul favorabil sau negativ, după caz".
Rezultă, din prevederile legale citate, că revine Comisiei Parlamentare competenţa emiterii avizului pentru dosarele persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, iar termenul prevăzut de lege în acest sens este de 10 zile de la data înregistrării propunerii formulate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Or, deşi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a înaintat propunerile de avizare a dosarelor reclamantelor Comisiei Parlamentare, aceasta din urmă, în loc să procedeze conform competenţei prevăzute de dispoziţiile legale citate, în sensul emiterii avizului, fie el favorabil sau negativ, prin adresa din 15 martie 2007 (f. 30 şi urm. - dosar fond), a restituit S.S.P.R. dosarele reclamantelor, „pentru a fi completate conform cerinţelor Legii nr. 341/2004".
Recurenta-pârâtă Comisia Parlamentară nu a procedat, însă, la acordarea avizelor prevăzute de lege nici la solicitarea expresă a intimatelor-reclamante, formulată prin „Notificarea" din 22 iunie 2007 (f. 104 şi urm. - dosar fond).
Faţă de această situaţie, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantelor şi a obligat pârâţii să soluţioneze cererea acestora de eliberare a avizelor necesare pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că atitudinea pârâtei Comisia Parlamentară de nesoluţionare în termenul legal a cererii referitoare la un drept sau la un interes legitim al reclamantelor se încadrează în situaţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.
De asemenea, fiind vorba de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, în mod corect a procedat instanţa de fond făcând aplicarea prevederilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, referitoare la stabilirea în sarcina părţii obligate a sancţiunii unei penalităţi, pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi respinse ca nefondate, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi C.E.V. împotriva sentinţei civile nr. 3220 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3201/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3472/2009. Contencios → |
|---|
