ICCJ. Decizia nr. 3182/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3182/2009
Dosar nr. 640/39/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând anularea hotărârii nr. 5242 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
A menţionat că în luna martie 1945, tatăl său, angajat al Direcţiei Sanitare Fălticeni a primit ordin de a evacua locuinţa pe care o deţinea în localitatea Valea Glodului, judeţul Baia - Suceava şi în consecinţă familia s-a refugiat în comuna Pietrarii de Jos, judeţul Vâlcea.
Prin întâmpinare, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Suceava a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea hotărârii nr. 5242 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada 01 martie 1944 – 01 martie 1945, şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A considerat că strămutarea familiei reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii martie 1940 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta nu a dovedit că refugierea şi evacuarea familiei sale au fost consecinţa persecuţiei etnice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Totodată, conform art. 1 lit. g) din acelaşi act normativ, beneficiază de prevederile legii, persoana care a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea, în această situaţie persecuţiile etnice urmând a fi dovedite cu acte oficiale, dispoziţie sau ordin de evacuare, întocmite şi eliberate de primării, de fostele unităţi de jandarmerie sau de instituţiile care au preluat arhivele acestora sau cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.
În cauză, se reţine că familia reclamantei a fost evacuată din localitatea Valea Glodului, judeţul Baia – Suceava, în localitatea Pietrarii de Jos, judeţul Vâlcea, ca urmare a altor cauze, care nu ţin de persecuţiile etnice aplicate de regimurile instaurate în perioada prevăzută de lege.
Prin urmare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că evacuarea familiei sale s-a datorat persecuţiilor etnice, ci mai degrabă a fost determinată de natura relaţiilor de serviciu ale tatălui său, situaţia intimatei-reclamante nu intră sub incidenţa Legii nr. 189/2000, astfel că nu poate beneficia de drepturile conferite de acest act normativ.
În atare condiţie, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul pârâtei şi va modifica sentinţa civilă atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa civilă atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamanta P.V., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3175/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3185/2009. Contencios → |
|---|
