ICCJ. Decizia nr. 3219/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3219/2009
Dosar nr. 1505/33/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 8 octombrie 2008, reclamantul L.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa - Năsăud, anularea hotărârii de revizuire nr. 2828 din 7 iulie 2008 emisă de pârâtă, cu consecinţa menţinerii hotărârii nr.2657 din 14 martie 2007, prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiat şi i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, Decizia de revizuire este neîntemeiată, întrucât cererea sa a fost dovedită, prin declaraţii de martori.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 28 din 22 ianuarie 2009 a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa –Năsăud.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, Decizia de revizuire contestată a fost emisă legal, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv nu a dovedit calitatea sa de refugiat din cauza persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a decatat recurs în termen – reclamantul L.D., criticând sentinţa în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, a făcut dovada cu martori a refugiului său, din cauza persecuţiilor etnice.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată în recurs, actele normative incidente pricinii faţă şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Legea nr. 189/2000 prevede în art. 1 lit. c) că beneficiază de prevederile legii, persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
La cererea pârâtei, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Cluj a comunicat cu adresa nr. C/1544 din 25 iunie 2007 că, localitatea Someşul Cald - judeţul Cluj „făcea parte din România în perioada 1940-1944" (dosarul de fond filele 28-30). Rezultă că, localitatea de domiciliu a reclamantului la acea dată nu făcea parte din teritoriile cedate ale Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena, apartenenţa teritorială a localităţii fiind deci certificată arhivistic, administrativ – teritorial ca localitate a Statului Român, care nu a făcut obiectul cedării teritoriale, în perioada de referinţă a legii.
Ca atare, reclamantul nu a făcut dovada că asupra sa s-au exercitat persecuţii etnice care l-ar fi determinat să-şi schimbe domiciliul.
Din declaraţia martorului P.E. ca şi din înscrisul semnat de D.N. se reţine că, părăsirea temporară a localităţii s-a datorat apropierii de linia frontului şi respectiv evenimentelor de război, iar nu persecuţiilor etnice (dosar de fond filele 43 şi 48).
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.D. împotriva sentinţei civile nr. 28 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3217/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3221/2009. Contencios → |
|---|
