ICCJ. Decizia nr. 3336/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3336/2009
Dosar nr. 2407/2/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Sfântul Silvestru a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor Religioase din România, solicitând să se dispună modificarea în parte a Deciziei nr. 1651/2008, respectiv a art. 3 din acest act administrativ, în sensul restituirii în natură a imobilului compus din teren şi construcţie situat în Bucureşti, sector 2, imobil preluat abuziv de către stat.
La data de 18 septembrie 2008, reclamanta a formulat precizare la acţiune, arătând că înţelege să solicite anularea în parte a Deciziei nr. 1651/2008 emisă de pârâtă, şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să retrocedeze Parohiei Sfântul Silvestru:
1. imobilul teren în suprafaţă de 170,61 mp situat în Bucureşti, sector 2 şi
2. imobilul (teren şi construcţie) în suprafaţă de 256,825 mp situat în Bucureşti, sector 2.
Prin încheierea din 16 octombrie 2008, instanţa de fond, apreciind cauza în stare de judecată a reţinut-o spre soluţionare şi pentru a acorda părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 23 octombrie 2008.
La data de 22 octombrie 2008, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei pentru a administra proba cu expertiza de specialitate.
Prin sentinţa civilă nr. 2820 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi acţiunea reclamantei ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 151 C. proc. civ. pentru a se repune cauza pe rol, întrucât administrarea probei cu expertiza de specialitate ar fi fost utilă şi concludentă unei juste soluţionări a cauzei doar în ipoteza în care, cu înscrisurile depuse, s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
În ce priveşte fondul cauzei, s-a constatat că actul administrativ a cărui anulare a fost solicitată şi anume Decizia nr. 1651 din 6 martie 2008 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Potrivit acestei decizii, reclamantei i s-a retrocedat imobilul-teren în suprafaţă de 170,61 mp împreună cu monumentul istoric amplasat pe acesta, situat în Bucureşti, sector 2.
Cererea reclamantei de retrocedare a terenului în suprafaţă de 881 mp a fost respinsă de către pârâta, întrucât la data soluţionării acesteia, terenul se afla deja în proprietatea reclamantei, conform titlului de proprietate nr. 21431/2 din 21 decembrie 2004 emis de Prefectura Municipiului Bucureşti.
Cu privire la restul imobilului teren şi construcţie, cererea de retrocedare a fost respinsă în mod legal de către pârâtă, deoarece reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat pentru construirea grădiniţei de copii, a suprafeţei acestuia şi nici a materializării proiectului privind grădiniţa respectivă.
Împotriva sentinţei civile nr. 2820 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Sf. Silvestru, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea cererii de recurs s-a susţinut, în esenţă, că prin neadministrarea probei cu expertiza tehnică reclamanta a fost privată de posibilitatea dovedirii dreptului său de proprietate, precum şi de aceea a completării probatoriului cu alte dovezi necesare şi utile unei juste soluţionări a cauzei.
În concret, susţine recurenta, această probă a fost solicitată chiar prin cererea de chemare în judecată, însă cu toate acestea, încălcând principiul rolului activ şi al aflării adevărului, instanţa a intrat în cercetarea fondului fără a avea la dispoziţie probatoriul necesar soluţionării cauzei.
În opinia recurentei, întrucât s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra unui teren de circa 1200mp, prin procesul verbal de carte funciară, fiind depuse la dosar şi înscrisurile emise de alte organisme publice şi private cu privire la evoluţia situaţiei juridice a acestuia, în raport de susţinerile pârâtei cu privire la momentul edificării construcţiilor în discuţie, era absolut necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să elucideze acest aspect şi să verifice dacă această construcţie face corp comun cu clădirea şcolii, urmând ca pe baza datelor furnizate să fie cercetate arhivele pentru identificarea dovezilor care atestă materializarea proiectului în care aceasta a fost parte.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile aduse hotărârii atacate prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., casarea unei hotărâri se dispune şi pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit acestui din urmă text de lege, care reglementează regimul de drept comun al nulităţilor procedurale, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nula numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităţilor anume prevăzute de lege această vătămare presupunându-se până la dovada contrarie.
Prima ipoteză a textului - neobservarea formelor legale –include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţionarea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4 ale art. 304, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâi legale şi temeinice, putând să ordone şi administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Pe de altă parte, exigenţa fundamentală a contradictorialităţii – principiu de bază al procesului civil românesc şi element inerent al dreptului la un proces echitabil – impune cerinţa ca nici o măsură să nu fie dispusă de instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor.
În speţă, în condiţiile în care administrarea probei cu expertiza tehnică a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, instanţa era datoare să se pronunţe asupra acesteia anterior intrării în cercetarea fondului, iar procedeul la care s-a recurs, constând în pronunţarea asupra utilităţii şi concludenţei respectivei probe numai prin considerentele hotărârii, pentru a se justifica soluţia de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol tocmai pentru încuviinţare efectuării ei, nu este de natură să asigure exigenţele expuse, afectând şi dreptul fundamental de apărare al recurentei-reclamante.
În raport cu aceste circumstanţe concrete ale cauzei existenţa vătămării, condiţie cerută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este evidentă nefiind necesar ca recurenta să fie obligată să producă dovezi în acest sens.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar putea face abstracţie de aceste neregularităţi de ordin procedural , examinând cauza sub toate aspectele, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în raport cu înscrisurile depuse, la dosar şi cu prevederile art. 4 din OUG nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc sfera mijloacelor de probă admisibile în această procedură, în speţă era absolut necesară administrarea probei cu expertiza tehnică – topo şi construcţii – întrucât:
În justificarea cererilor de retrocedare formulate de reclamantă, indicate în Decizia de retrocedare, reclamanta a depus, între altele, copia legalizată a procesului-verbal nr. 16200/1990 şi a cărţii funciare provizorii întocmită în anul 1940 care atestă dreptul de proprietate al acesteia asupra parcelei nr. 51/340, teren viran în suprafaţă de 1127 mp, aceasta nefiind restituită integral prin Decizia nr. 1651 din 6 martie 2008 şi Ordinul nr. 731 din 31 decembrie 2004.
2. Acest imobil se învecinează cu imobilul teren în suprafaţă de 3175 mp şi construcţii (şcoală), identificat cu nr. parcelă 50/340, proprietatea Statului Român – Ministerul Culturii Naţionale, ca domeniul public, conform procesului-verbal 16199/1940 şi copiei cărţii funciare provizorii întocmită în acelaşi an.
Din adresa nr. 73739 din 19 noiembrie 2007 emisă de Direcţia Urbanism şi Gestionare Teritoriu – Serviciul cadastru, fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti (fila 91) rezultă că potrivit evidenţelor cadastrale (declaraţii la nivelul anului 1986) acesta are o suprafaţă de 4134 mp, din care pentru suprafaţa de 881,33 mp a fost reconstituit dreptul de proprietate privată Bisericii Sfântul Silvestru, conform Ordinului Prefectului nr. 731/2004, fiind emis titlul de proprietate nr. 2143/2/2004.
3. În aceste condiţii, întrucât, pe de o parte, reclamantei nu i-a fost restituită întreaga suprafaţă de teren pentru care a prezentat titlul de proprietate, iar, pe de altă parte, suprafaţa aflată în administrarea Direcţiei Generale pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar Sector 2, în folosul Şcolii generale nr. 23 este şi la această dată mai mare decât cea evidenţiată în cartea funciară, se impunea delimitarea faptică, pe baza unei expertize topo, a limitelor celor două imobile, în raport cu documentele pe baza cărora cu fost întocmite cărţile funciare provizorii în anul 1940, evidenţierea eventualelor modificări, survenite în decursul timpului, precum şi localizarea construcţiilor în discuţie, pentru a se stabili cu certitudine dacă acestea afectează sau nu întinderea terenului proprietatea reclamantei.
4. Evident, în măsura în care se stabileşte că respectivele construcţii sunt localizate, cel puţin parţial, pe terenul reclamantei, se impune şi administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate în domeniul construcţiilor pentru a se determina perioada în care acestea au fost edificate şi dacă grădiniţa face corp comun cu celelalte clădiri, prin coroborarea concluziilor acestei expertize cu celelalte probe administrate în cauză urmând a se stabili dacă imobilul solicitat la retrocedare a fost preluat de stat în perioada prevăzută de OUG nr. 94/2004, respectiv dacă poate forma obiectul retrocedării în condiţiile acestui act normativ.
Faţă de cele expuse, cum aceste probe nu pot fi administrate în această etapă procesuală, în temeiul art. 312 alin. (3) ipoteza a III-a şi art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În cadrul rejudecării, se va dispune suplimentarea probatoriului prin efectuarea expertizelor anterior arătate şi, evident, în raport de concluziile acestora, a oricăror alte probe pe care instanţa le va aprecia ca fiind utile şi concludente pentru stabilirea situaţiei de fapt reale şi a evoluţiei situaţiei juridice a imobilelor în discuţie, în vederea unei corecte soluţionări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Sfântul Silvestru împotriva sentinţei civile nr. 2820 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3337/2009. Contencios → |
|---|
