ICCJ. Decizia nr. 3338/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3338/2009

Dosar nr. 1537/64/200.

Şedinţa publică din 17 iunie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 159/2008 pronunţată la data de 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.E., ambele excepţii fiind invocate de pârâtul Consiliul Judeţean Braşov, iar pe fondul cauzei a respins acţiunea reclamantei B.E. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Judeţean Braşov, având ca obiect anularea parţială a HG nr. 972/2002, privind atestarea apartenenţei la domeniul public a imobilului menţionat la poziţia 214 „clădire de locuit" înscrisă în C.F. nr. 3643 Vulcan top 1622/1.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul Consiliul Judeţean Braşov are calitate procesuală pasivă, deoarece actul administrativ atacat a fost emis pe baza documentaţiei şi propunerilor formulate de acesta, iar imobilul ce face obiectul acestei hotărâri de Guvern se află în patrimoniul său (în proprietatea publică a judeţului Braşov), acţiunea formulată vizând direct drepturile şi interesele acestui pârât, corelativ cu cele ale reclamantei care pretinde un drept sau cel puţin un interes legitim cu privire la acest imobil, reclamanta având şi ea calitate procesuală activă.

În cauză, reţine instanţa de fond, pârâţii au dovedit că imobilul de la poziţia nr. 214 din Anexa 1 la Nota de fundamentare întocmită în vederea emiterii hotărârii de guvern, cu codul de clasificare nr. 1.6.2., care figurează în anexa 1 ca fiind „clădire de locuit", ce aparţine Secţiei de Psihiatrie Cronici Vulcan, CF. nr. 3643, nr. top 1622/1 , reprezintă imobil de locuit ce aparţine Spitalului de Psihiatrie Braşov, Secţia Vulcan, având destinaţia de locuinţă de serviciu, fiind deci un imobil care nu poate face obiectul niciunei tranzacţii civile, potrivit art. 7 alin. ultim din Legea nr. 85/1992, modificată prin Legea nr. 76/1994.

Totodată, reţine instanţa de fond, Hotărârea de Guvern atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, trecerea imobilului respectiv în lista bunurilor din domeniul public al judeţului Braşov făcându-se în baza documentaţiei emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Braşov, care a dovedit că anterior bunul s-a aflat în proprietatea sa privată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., potrivit cărora în speţă recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.

În esenţă, prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată a fost dată de către instanţa de fond cu aplicarea greşită a legii la situaţia de fapt, imobilul în litigiu nefiind de uz sau de interes public, întrucât nu a fost utilizat de spital pentru activităţi spitaliceşti, acest imobil având dintotdeauna destinaţia de locuinţă de serviciu, fapt ce a permis ca din 1984 să-i fie închiriat, ultima dată fiindu-i reînnoit contractul de închiriere în anul 2005, ulterior expirării acestui contract împreună cu familia fiind tolerată să locuiască în imobil.

Susţine recurenta-reclamantă că menţionarea imobilului la poziţia nr. 214 de pe anexa 1 a HG nr. 972/2002 reprezintă de fapt o eroare, locuinţa neaflîndu-se în incinta spitalului – Secţia Colonie 1 Mai, ci în afara perimetrului acestuia, nefiind de uz sau interes public, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că anterior apariţiei acestei HG a fost inclus în domeniul privat al Statului, astfel că imobilul ar fi putut să-i fie vândut.

Cum nu este vorba despre un imobil „în care-şi desfăşoară activitatea unităţile sanitare", precizează recurenta, acesta nu putea face obiectul trecerii în domeniul public al judeţului prin hotărâre de guvern, conform reglementărilor din HG nr. 867 din 16 august 2002.

Solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Consiliul Judeţean Braşov au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că HGR. nr. 972/2002 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare şi cu respectarea prevederilor art. 8 coroborate cu prevederile art. II pct. 2 din Anexa la Legea nr. 213/1998 şi care conţine lista bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi în care sunt enumerate şi clădirile şi terenurile deţinute de spitale.

Imobilul înscris la poziţia nr. 214 din Anexa nr. 1 a HG nr. 972/2002, cod de clasificare nr. 1.6.2., identificat ca şi „clădire de locuit", situat în comuna Vulcan, judeţul Braşov, în care recurenta-reclamantă locuieşte în baza unui contract de închiriere – ultimul cu nr. 1 din 7 iunie 2005 „în prezent (conform precizărilor sale) fiind chiar tolerată, pentru că a expirat acest contract de închiriere, este proprietatea Statului Român conform act 3663/1984 C.F. şi aparţine Secţiei de Psihiatrie Cronici Vulcan a Spitalului de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, având destinaţia de locuinţă de serviciu, destinaţie necontestată de recurentă .

Imobilul respectiv, are deci un regim juridic special reglementat atât de Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construit din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, cât şi de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Având destinaţia de locuinţă de serviciu şi aparţinând secţiei de Psihiatrie Cronici Vulcan a Spitalului de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, acesta nu poate face obiectul unei tranzacţii civile, unei vânzări, în temeiul art. 7 alin. ultim din Legea nr. 85/1992, republicată, fiind destinat personalului care deserveşte această unitate medicală.

Regimul juridic al acestui imobil a fost reglementat potrivit prevederilor HG nr. 867/2002, conform cărora imobilele din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, au trecut în domeniul public al judeţului Braşov şi în administrarea Consiliului Judeţean Braşov şi potrivit OG nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, conform cărora „Terenurile şi clădirile în care-şi desfăşoară activitatea unităţile sanitare publice de interes judeţean sau local, sunt parte integrantă a domeniului public al judeţelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor şi se dau în administrarea unităţilor sanitare publice prin hotărârea Consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, în condiţiile legii".

Deci şi locuinţelor de serviciu – parte integrantă a unităţilor sanitare publice - le-au fost aplicate aceste prevederi legale, aşa, încât este neîntemeiată susţinerea recurentei-reclamante în sensul că imobilul în care locuia a fost inclus în mod nelegal în domeniul public al judeţului Braşov, aceasta locuind în imobil în calitate de chiriaş, în prezent fiind tolerată deoarece a expirat şi ultimul contract de închiriere nr. 1 din 7 iunie 2005 încheiat cu Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, recurenta-reclamantă fiind pensionară din anul 1990.

Practic, la momentul actual, recurenta-reclamantă nu mai justifică nici un titlu în baza căruia ocupă această locuinţă, aşa încât nu poate pretinde că este titulara unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat vătămat prin actul administrativ a cărei anulare o solicită în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, aşa cum este cunoscut, prin natura sa actul de atestare a bunurilor în domeniul public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nu modifică regimul juridic al acestora şi nu este de natură a vătăma vreun drept, ci doar de a constata apartenenţa acestor bunuri.

Prin asemenea acte administrative, consiliile locale judeţene stabilesc doar regimul juridic diferenţiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavînd niciun efect asupra proprietăţii altor persoane.

Dar de fapt, aşa cum s-a precizat, recurenta-reclamantă nici nu a făcut dovada că ar fi titulara unui drept real asupra acestui imobil şi că astfel ar fi vătămată prin actul administrativ atacat HG nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov.

Prin urmare, în mod corect şi cu interpretarea corectă a legii la situaţia de fapt concretă, instanţa de judecată de la fond a respins acţiunea, constatând că imobilul în mod corect a fost atestat ca făcând parte din domeniul public, acesta având destinaţia de locuinţă de serviciu, situată în mediul rural şi care nu poate face obiectul unei vânzări potrivit art. 7 alin. ultim din Legea nr. 85/1992, modificată prin Legea nr. 76/1994, republicată.

Ca o consecinţă, a celor expuse, constatăm că recursul este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarate de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3338/2009. Contencios