ICCJ. Decizia nr. 3355/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3355/2009
Dosar nr. 7491/2/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 29 noiembrie 2008, reclamanţii M.I., M.L., M.A. şi M.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestuia din urmă să fixeze data la care vor fi invitaţi să înregistreze cererile de redobândire a cetăţeniei române, în conformitate cu art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, într-un termen scurt, rezonabil şi să le acorde daune morale în cuantum de 1 leu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 393 din 3 februarie 2009 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât şi a admis pe fond acţiunea reclamanţilor, obligând pârâtul să stabilească data solicitată într-un termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi să plătească reclamanţilor daunele morale solicitate precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 604, 3 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, este adevărat că prima cerere, la care nu s-a comunicat vreun răspuns, a fost depusă în 2006, însă, având în vedere că reclamanţii au revenit în cursul anului 2008 cu două cereri, data ce se va lua în considerare la calcularea termenului de prescripţie este cea a ultimei adrese de răspuns, iar perioada scursă de la data primului demers al reclamanţilor va fi avută în vedere doar la aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului de soluţionare a cererii din 2008.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de a stabili o dată pentru primirea cererilor este justificat numai de criteriul cronologic adoptat de autoritate pentru invitarea persoanelor în vederea înregistrării cererilor, care este un criteriu obiectiv, însă nu poate aduce atingere dreptului reclamanţilor de a obţine soluţionarea cererii lor într-un termen rezonabil, în condiţiile în care aceştia şi-au exprimat voinţa de depunere a acestor cereri în septembrie 2006.
Instanţa a făcut de asemenea aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 274 C. proc. civ., cu privire la daunele morale şi cheltuielile de judecată solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 acţiunea este prescrisă deoarece temeiul juridic al acesteia îl constituie lipsa unui răspuns la cererea ce i-a fost adresară de către intimaţi în septembrie 2006, fără a se preciza că cererile de revenire ulterioare, din anul 2008 ar fi cereri noi, termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ fiind astfel, cu mult, depăşit.
Recurentul pârât a susţinut de asemenea că răspunsul său nu reprezintă un refuz şi cu atât mai puţin nejustificat, în condiţiile în care, prin cele două răspunsuri adresate intimaţilor la data de 4 iulie 2008 aceştia au fost încunoştiinţaţi că cererea le va fi soluţionată favorabil la momentul la care va fi procesată împreună cu alte cereri similare, depuse în aceeaşi perioadă.
S-a mai precizat în acest sens că nu se poate pune un semn al echivalenţei între factorul volitiv definit ca sursă a refuzului indicat în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2006 şi factorul obiectiv al imposibilităţii autorităţilor române de a organiza spaţii adecvate pentru preluarea cererilor, pe teritoriul Republicii Moldova.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii".
Cum răspunsul recurentului prin care a comunicat intimaţilor refuzul de stabilire a termenului solicitat le-a fost comunicat acestora din urmă la data de 4 august 2008, rezultă că acţiunea acestora, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25 noiembrie 2008, a fost formulată în termenul prevăzut de lege, aşa cum , corect, a reţinut instanţa de fond.
Soluţia instanţei de fond este corectă şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.
Astfel, art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public".
Aşa cum, corect, a reţinut şi instanţa de fond, intimaţii-reclamanţi s-au adresat în mai multe rânduri recurentului pârât, solicitând a fi programaţi la o anumită dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar cererile acestora nu au fost soluţionate de către autoritatea pârâtă care a invocat motive de ordin administrativ organizatoric.
Ne aflăm aşadar, în ipoteza „nesoluţionării în termenul legal a unei cereri", prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, cererea formulată de intimaţii-reclamanţi fiind aceea de a li se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române a cărei soluţionare se încadrează în competenţa de soluţionare instanţei de contencios administrativ.
Prin urmare, în mod corect şi legal, instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Afacerilor Externe – de a soluţiona cererii reclamanţilor-intimaţi şi l-a obligat la stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, menţionând, în mod expres acest termen.
De precizat însă că, deşi nu s-a menţionat în mod expres un anume termen, în care pârâtul să fie obligat la fixarea unei date pentru primirea actelor, instanţa de fond a avut în vedere soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantului-intimat.
Aşa fiind, instanţa de fond, a dat o rezolvare corectă cauzei, atunci când a respins excepţia prescripţiei acţiunii, invocate de pârât şi s-a pronunţat pe fond prin admiterea acţiunii.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză este nefondat şi va fi respins, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 174 şi urm. C. proc. civ., recurentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată, către intimaţi, în cuantum de 4200 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei aflate la filele 22-23.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 393 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 420 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3356/2009. Contencios → |
|---|
