ICCJ. Decizia nr. 3356/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3356/2009
Dosar nr. 1738/33/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 19 noiembrie 2008 reclamanţii V.F. şi F.V. au solicitat, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare privind imobilul, construcţie, situat în Municipiul Turda, judeţul Cluj, identificat în C.F. nr. 2505 Poiana nr. 1181/44/S/XLI, ce a format obiectul dosarului pârâtei nr. 6154/CCC, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 61 din 12 februarie 2009, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect şi de asemenea, a respins ca inadmisibilă, acţiunea precizatoare formulată în cauză, obligând totodată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3574,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte acţiunea introductivă de instanţă, că pe parcursul litigiului pârâta a executat obligaţia ce forma petitul cererii introductive, dar întrucât aceasta s-a întâmplat după ce pârâta a fost pusă legal în întârziere, acţiunea va fi respinsă, ca rămasă fără obiect, dar fără a fi exonerată pârâta de plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la precizarea de acţiune constând în obligarea pârâtei şi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanţa a reţinut că reclamanta trebuia să facă dovada parcurgerii şi pe acest capăt de cerere, a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta susţinând că sentinţa este netemeinică sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3574,3 lei.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a constatat că, numai după intentarea acţiunii, Comisia a păşit voluntar la îndeplinirea atribuţiilor sale şi tot în mod greşit, instanţa a sancţionat ca irelevantă împrejurarea că a fost de acord cu acţiunea intimaţilor-reclamanţi şi de a executa voluntar obiectul material al acţiunii pe parcursul litigiului, în condiţiile în care procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe care dosarul intimaţilor a parcurs-o, nu poate fi calificată ca un refuz din partea Comisiei Centrale.
În subsidiar, recurentul a solicitat micşorarea cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", iar în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol „judecătorii au însă dreptul să mărească sau micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate şi în raport de împrejurarea că, pe parcursul litigiului recurenta –pârâtă a executat obligaţia ce formează petitul cererii introductive, formulată de intimaţii- reclamanţi, cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată partea căzută în pretenţii, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va fi diminuat la suma de 1500 lei.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză şi, va modifica sentinţa atacată în sensul celor menţionate mai sus, menţinând totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 61 din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal .
Modifică sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în cuantum de 1500 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3357/2009. Contencios → |
|---|
