ICCJ. Decizia nr. 3383/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3383/2009
Dosar nr. 2568/2/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3381 din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P.F. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman, a fost anulată parţial Nota de constatare şi procesul-verbal atacate în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în urma verificărilor efectuate de inspectorii din cadrul Corpului de Control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman, privind modul de respectare şi aplicare a prevederilor actelor normative privind acordarea şi utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru achiziţiile publice şi pentru subvenţiile acordate producătorilor agricoli din sectorul vegetal şi animalelor în cursul anul 2005, precum şi verificarea unor aspecte sesizate de anumiţi petiţionari a fost întocmită Nota de constatare nr. 45176 din 29 mai 2006.
Prin această notă s-a stabilit, printre altele, cu privire la modul de aplicare şi respectare a HG nr. 785/2005 pentru aprobarea Programului privind sprijinirea Asociaţiilor crescătorilor de animale pentru lapte, înfiinţate în conformitate cu OG nr. 26/2000, precum şi a producătorilor agricoli care deţin în exploatare animale pentru lapte, pentru achiziţionarea de dotări şi instalaţii de muls şi de răcire a laptelui, cu finanţate de la bugetul statului.
Astfel, s-a stabilit că cererea reclamantei de solicitare a sprijinului financiar în valoare de 4.034,11 lei nu întruneşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de Programul pentru aplicarea HG nr. 785/2005 şi nu are depusă la dosar adeverinţa pentru plata impozitelor locale.
La data de 20 noiembrie 2006 reclamanta a formulat plângere prealabilă.
Instanţa de fond a reţinut că D.A.D.R. Teleorman nu a întocmit un act administrativ fiscal prin care să stabilească în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei imputate, iar singurul act prin care se stabileşte acest debit este Nota de control nr. 45176 din 3 iulie 2006.
Instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitate invocată în cauză, întrucât Nota de constatare nu este un act premergător, ci este chiar actul administrativ ce a produs efecte juridice, actele ulterioare fiind numai comunicări ale actului de stabilire a debitului şi nu acte fiscale generatoare de obligaţii fiscale.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dat toate declaraţiile solicitate de D.A.D.R. Teleorman, inclusiv facturile proforma şi chitanţele de plată, iar în contractul de vânzare-cumpărare s-a menţionat că utilajele sunt subvenţionate 60%, conform HG nr. 785/2005. De asemenea, s-a reţinut că reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverinţa emisă la 6 iulie 2006 de Primăria comunei Săceni, din care rezultă că în perioada 1 – 30 septembrie 2005 aceasta nu a avut datorii la bugetul de stat, existând dovada faptului că reclamanta îndeplinea condiţiile de acordare a alocaţiei la data avizării acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9, coroborate cu art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în mod netemeinic a respins instanţa de fond excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, actul atacat nefiind un act administrativ pentru a putea fi atacat potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004;
- în mod netemeinic a admis instanţa de fond acţiunea reclamantei, cererea sa de acordare de subvenţii neîndeplinind condiţiile cerute de HG nr. 64/2005 şi HG nr. 785/2005.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile din recurs, susţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, rezultă că susţinerea ministerului recurent, cum că actul atacat nu are caracterul unui act administrativ iar acţiunea ar fi inadmisibilă şi neîntemeiată.
Într-adevăr, actele atacate prin cererea de sesizare, şi anulate parţial de instanţa de fond, Nota de constatare nr. 45176 din 29 mai 2006 şi procesul-verbal nr. 9878 din 30 octombrie 2006 care, potrivit titulaturii folosite (notă de constatare şi, respectiv, proces-verbal), nu reprezintă acte administrative în mod obişnuit.
Dar, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, este act administrativ orice act juridic „unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Ministerul recurent a susţinut în cererea de recurs că actul atacate nu este apt să producă efecte juridice, ceea ce face să nu aibă natura unui act administrativ în sensul dispoziţiilor legale citate mai sus, ceea ce este inexact.
Astfel, în conţinutul procesului-verbal nr. 9878 din 30 octombrie 2006 se menţionează în mod expres că, pe de o parte, prin Nota de control nr. 45176 din 29 mai 2006, intimata-reclamantă a fost obligată să restituie la bugetul de stat suma de 4.034,11 lei, actualizată conform legislaţiei fiscale în vigoare şi, pe de altă parte, că, în cazul în care aceasta nu este de acord cu cele menţionate în respectivul proces-verbal, are dreptul să urmeze procedura prevăzută de art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Oricum, ministerul recurent nu a probat şi, de altfel, nici nu a susţinut că, în baza celor două acte juridice: nota de control şi procesul-verbal, ar fi fost emis ulterior un alt act administrativ fiscal privind restituirea sumei respective şi a accesoriilor aferente la bugetul de stat.
Astfel fiind, rezultă în mod neechivoc faptul că Nota de control reprezintă actul juridic care a dat naştere unui raport juridic fiscal prin care intimata-reclamantă a fost obligată să restituie bugetului de stat suma respectivă şi accesoriile aferente, instanţa de fond respingând în mod legal excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de minister.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează legalitatea şi temeinicia pe fond a soluţiei, rezultă că şi acesta este nefondat.
Astfel, prin actele administrative atacate, s-a dispus ca intimata-reclamantă să restituie la bugetul de stat suma de 4.034,11 lei şi accesoriile aferente, reţinându-se că aceasta a primit subvenţia respectivă fără să îndeplinească condiţiile de eligibilitate prevăzute la pct. 4D din Programul pentru aplicarea HG nr. 785/2005 şi nu are depusă la dosar adeverinţa pentru plata impozitelor locale, ceea ce este infirmat de probele administrate în cauză.
Potrivit pct. 4D din Programul privind sprijinirea asociaţiilor crescătorilor de animale pentru lapte şi a producătorilor agricoli care deţin în exploataţie animale pentru lapte, pentru achiziţionarea de dotări şi instalaţii de muls şi de răcire a laptelui noi, cu finanţare de la bugetul de stat, aprobat prin HG nr. 785/2005 „Furnizorii de dotări vor declara pe propria răspundere, printr-o anexă la factura proformă, că în contractele de livrare se vor stipula următoarele: a) îndeplinesc prevederile Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare; b) menţine constante preţurile dotărilor consemnate în facturile proforma până la livrarea acestora către beneficiari; c) acordă garanţie, post-garanţie şi asigură piesele de schimb necesare pe o perioadă cel puţin egală cu durata normală de funcţionare".
De asemenea, potrivit pct. 6 lit. b) din acelaşi program, anexă la HG nr. 785/2005, „solicitanţii prezintă la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti adeverinţa de la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti şi de la consiliile locale, din care să rezulte că nu au datorii restante la bugetul de stat ori la bugetul local".
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din probele administrate în cauză, rezultă că intimata-reclamantă, la depunerea dosarului pentru obţinerea subvenţiei de 60% a utilajelor achiziţionate, a dat declaraţiile necesare şi a depus adeverinţa privind plata impozitelor locale.
În concluzie, recursul formulat este nefondat, urmând să fie respins ca atare, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3381 din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3384/2009. Contencios → |
|---|
