ICCJ. Decizia nr. 3386/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3386/2009
Dosar nr. 1036.3/54/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea deciziei prin care a fost revocat din funcţia de conducere, revenirea în funcţia deţinută, suspendarea actului administrativ atacat şi obligarea pârâtelor la plata daunelor morale solicitate.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că a fost sancţionat prin retrogradarea din funcţia de conducere deţinută, datorită tentativei de evadare a unui număr de 4 deţinuţi din P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin.
A precizat că Administraţia Naţională a Penitenciarelor a aplicat sancţiunea arătată mai înainte de a se realiza o cercetare prealabilă a faptei şi fără a s analiza activitatea desfăşurată de reclamant în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
3. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova prin încheierea de şedinţă de la data de 18 iunie 2007 a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul S.S. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin sentinţa nr. 288 din 30 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în fond, după casarea dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 705 din 22 februarie 2008, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului S.S. a fost anulată Decizia atacată şi obligată pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor la plata diferenţelor salariale pe perioada 26 ianuarie 2007 – 18 iunie 2007.
A fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale şi a fost respinsă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr.19 din 26 ianuarie 2007 emisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor s-a dispus revocarea din funcţie a reclamantului, situaţie în care nu este necesară realizarea unei cercetări prealabile.
Instanţa a constatat că din cuprinsul deciziei de revocare atacate nu se menţionează temeiul de fapt al revocării din funcţie, însă a rezultat că măsura a fost luată după tentativa de evadare din Penitenciar.
Instanţa a reţinut că din constatările consemnate în Nota internă, una din cauzele care au condus la producerea evenimentului a fost insuficienta implicare în activitatea de coordonare, îndrumare şi control a subordonaţilor, precum şi în insuficienta cunoaştere şi stăpânire a stării de spirit în rândul deţinuţilor de luare a tuturor măsurilor necesare în vederea prevenirii evenimentelor negative din partea directorului adjunct pentru siguranţă şi regim S.S.
Instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina reclamantului nu sunt dovedite, iar din probele administrate a rezultat că acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu iar incidentul produs constând în tentativa de evadare este consecinţa unor disfuncţionalităţi în munca de execuţie şi nu în cea de coordonare şi control.
De asemenea, instanţa a analizat măsura revocării din funcţie şi prin prisma principiului proporţionalităţii, sens în care a apreciat că în raport cu efectele produse de tentativa de evadare nu era necesară aplicarea măsurii atacate.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a respins cererea de acordare a daunelor morale întrucât nu a identificat elementele unui prejudiciu moral în cauză, şi a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin văzând că acest pârât nu este emitentul actului administrativ contestat.
5. Recursul formulat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor
Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Măsura revocării din funcţie a avut un caracter administrativ, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că este o măsură exagerată, deoarece, chiar dacă a rămas la stadiul de tentativă, evadarea este un eveniment de o gravitate deosebită, care nu se poate iniţia dacă toate persoanele responsabile îşi desfăşoară activitatea cu profesionalism, iar cadrele cu funcţii de conducere uzează de toate prerogativele ce le revin potrivit postului ocupat.
5.2. Afirmaţia instanţei de fond în sensul că revocarea administrativă din funcţia de conducere este o prerogativă discreţionară a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nu corespunde adevărului, întrucât această măsură este consacrată expres de către legiuitor în textul Legii nr. 293/2004, astfel că nu poate fi considerată ca fiind discreţionară.
6.Apărările formulate de intimatul-pârât S.S.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
6.1. Măsura revocării din funcţie a fost luată ca o măsură disciplinară şi nu administrativă.
Comisia de disciplină, conform adresei nr. 203190 din 15 august 2007 a dispus clasarea dosarului de cercetare a abaterilor disciplinare.
6.2. Evenimentul petrecut la 20 ianuarie 2007 a fost produs datorită muncii defectuoase a executanţilor şi nu-i poate fi imputat, deoarece din anul 2001, nu a fost sancţionat disciplinar, a fost apreciat profesional cu calificativele „foarte bun" şi „excepţional", permanent a fost recompensat cu sume de bani în această perioadă.
7. Apărările formulate de intimatul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat menţinerea sentinţei instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea acţiunii împotriva sa pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. Prima instanţă a reţinut în mod corect că măsura revocării intimatului din funcţia de conducere a avut un caracter administrativ şi că aprecierea oportunităţii impunerii măsurii revocării face parte din prerogativa discreţionară a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
3. Puterea discreţionară sau prerogativa discreţionară a autorităţilor publice reprezintă dreptul de apreciere al acestora în ceea ce priveşte luarea unei măsuri, emiterea unui act etc.
Ceea ce sancţionează legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este excesul de putere discreţionară, adică ilegalitatea actului.
Instanţa de fond a analizat ilegalitatea Deciziei nr. 19 din 26 ianuarie 2007 atât din punct de vedere obiectiv, evidenţiind nerespectarea regulilor impuse de lege pentru emiterea actului (menţionarea temeiului de drept, indicarea probelor ce s-au administrat pentru a se ajunge la concluziile consemnate), cât şi din punct de vedere subiectiv, din perspectiva încălcării dispoziţiilor cuprinse în Constituţie şi legi, ce consacră drepturile şi libertăţile cetăţenilor (încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , prin interpretarea incorectă a probelor administrate cu ocazia întocmirii actului de control).
4. Nu este suficient pentru luarea măsurii de revocare din funcţia de conducere a se considera, la nivelul teoretic, că „evadarea este un eveniment de o gravitate deosebită, care nu se poate iniţia dacă toate persoanele responsabile îşi desfăşoară activitatea cu profesionalism, iar cadrele cu funcţii de conducere uzează de toate prerogativele ce le revin potrivit postului ocupat".
Vinovăţia intimatului trebuie demonstrată, nu dedusă din însuşi evenimentul produs.
În mod corect a constatat instanţa de fond că, incidentul produs a fost consecinţa unor disfuncţionalităţi în munca de execuţie şi nu în aceea de conducere şi că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile corespunzător, astfel încât măsura luată împotriva acestuia a fost disproporţionată cu efectele produse, evadarea rămânând în faza de tentativă.
5. Faţă de acestea, se va constata că motivele de recurs invocate sunt nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr. 288 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3391/2009. Contencios → |
|---|
