ICCJ. Decizia nr. 3453/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3453/2009
Dosar nr. 3312/1/2009
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 mai 2006 şi precizată ulterior la 28 noiembrie 2006 şi respectiv 27 martie 2007, R.A. a chemat în judecată A.N.P., solicitând anularea Ordinului nr. 48244/2005, obligarea pârâtei să asigure deţinuţilor petiţionarea prin scrisori cu confirmare poştală de primire; să-i permită accesul la internet şi uzul unui computer cu configuraţia obişnuită; să-i asigure un tratament medical corespunzător, având în vedere starea de boală ce i-a fost cauzată de condiţiile total improprii de detenţie şi mai ales de generalizarea la nivelul Penitenciarului Jilava a cazurilor de TBC.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 200.000 lei.
Prin sentinţa nr. 1539 din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reţinând pentru aceasta că în fapt cererile reclamantului vizează aspecte ce ţin strict de regimul execuţional.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs R.A. care, în esenţă, a reiterat cererile formulate, apreciind că instanţa fondului nu le-a dat o interpretare corectă, întrucât A.N.p., când emite acte cu efecte juridice faţă de terţi emite acte administrative, iar actele reclamate nu au nici o legătură cu regimul execuţional penal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3321 pronunţată la data de 8 octombrie 2008 a respins recursul declarat de R.A. ca nefondat.
În considerentele hotărârii Înalta Curte a reţinut că adresa emisă de A.N.P. – D.S.D. în Penitenciar prin care au fost luate măsuri de transferare a deţinutului R.A. la Penitenciarul Jilava în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat prin sentinţa penală, nu întruneşte caracteristicile actului administrativ pe care îl are în vedere Legea nr. 554/2004, intimata pârâtă dispunând o serie de măsuri legate de încarcerarea recurentului-reclamant, în calitate de organ execuţional.
Faptul că recurentul-reclamant are o serie de nemulţumiri în legătură cu regimul execuţional din penitenciar, care vizează condiţiile de cazare, asistenţă medicală, accesul la informaţii, etc., nu poate fi asimilat cu vătămarea acelui drept recunoscut de lege la care se referea art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri R.A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5, 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că aşa-zisa adresă nr. 48.224/2005 este un ordin ce nu poate face obiect al unei acţiuni întemeiate pe Legea nr. 275/2006 pentru că judecătorul delegat nu poate cenzura dispoziţiile A.N.P. ci doar pe cele ale penitenciarului.
Au fost invocate mai multe sentinţe penale şi s-a susţinut că în procesele întemeiate pe Legea nr. 275/2006 nu se poate obţine recunoaşterea dreptului şi reparaţia prejudiciului creat care sunt reglementate de art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 51 şi 52 din Constituţia României.
După examinarea motivelor invocate, a dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire pentru următoarele considerente:
Deşi în cererea de revizuire au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5, 7 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor cererii nu se precizează nici care sunt lucrurile asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, nici înscrisul nou doveditor şi nici hotărârile potrivnice ce ar fi fost pronunţate.
Însă, cererea de revizuire formulată este inadmisibilă deoarece este formulată împotriva unei hotărâri dată de instanţa de recurs care nu evocă fondul cauzei, pentru că prin Decizia a cărei revizuire se cere (nr. 3321 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal) a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1530 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Fiind o cale de retractare ea se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, pe baza unor împrejurări care, de regulă, s-au ivit ulterior hotărârii.
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pot face obiectul revizuirii:
- hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare;
- hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Deci, poate fi atacată cu o cerere de revizuire numai o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că nu pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunţate de instanţa de recurs atunci când recursul a fost respins, fără a se evoca fondul, menţinându-se situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, aşa cum este şi cazul în speţă.
Având în vedere că hotărârea atacată nu a evocat fondul, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.A. împotriva Deciziei nr. 3321 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3468/2009. Contencios → |
|---|
