ICCJ. Decizia nr. 3450/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3450/2009
Dosar nr. 1900/101/2009
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
La data de 24 septembrie 2008, reclamanţii C.S.N., E.L.V. şi O.M.C., au chemat în judecată M.J., C.S.M. şi Tribunalul Mehedinţi, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi să recunoască vechimea de consilier juridic ca şi vechime de judecător în sensul prevăzut de art. 44 din Legea nr. 303/2004.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în perioada 1999 - 2004 au fost consilieri juridici intrând în magistratură ca urmare a promovării examenului organizat în data de 28 februarie 2004, examen organizat pentru cei ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 33alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Au mai susţinut că s-au înscris la examenul de promovare organizat în data de 05 octombrie 2008, însă cererea le-a fost respinsă motivat de faptul că nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004.
Faptul că nu a fost avută în vedere şi perioada în care au exercitat profesia de consilier juridic-jurisconsult la calcularea vechimii necesare pentru promovare, instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au exercitat profesia de avocat şi cele care au exercitat profesia de consilier juridic şi jurisconsult.
Au fost invocate dispoziţiile art. 14 din C.E.D.O. care statuează ca diferenţa de tratament devine discriminare atunci când autorităţile statale induc distincţii între situaţii asemănătoare şi comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
În ceea ce priveşte comparabilitatea existentă între categoria profesională a avocaţilor şi cea a consilierilor juridici-jurisconsulţi, s-a susţinut că cele două categorii au fost reglementate asemănător, ambele categorii acordând asistenţa juridică. Instituirea unui tratament juridic distinct între cele două categorii profesionale în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de promovare nu se poate justifica obiectiv şi rezonabil.
Au invocat de asemenea Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a C.N.C.D. prin care s-a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 instituie un tratament diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării, recomandându-se M.J. şi C.S.M. întreprinderea măsurilor necesare în vederea eliminării situaţiei dediscriminare.
C.N.C.D. a reţinut că instituirea unui tratament juridic diferenţiat pentru participarea la concursul de promovare la instanţele şi parchetele imediat superioare, luându-se în calcul doar funcţia de judecător sau procuror cu includerea doar a perioadelor în care a exercitat profesia de avocat, nu poate fi reţinută ca justificată obiectiv prin excluderea implicită a perioadelor în care s-a exercitat profesia de consilier juridic, negăsindu-se nici un criteriu pentru care legiuitorul a făcut această discriminare, criteriu care să justifice instituirea unui tratament diferit pentru situaţii asemănătoare. Excepţia includerii ca vechime doar a perioadelor în care s-a exercitat profesia de avocat şi doar pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare, cu excluderea profesiei de consilier juridic, nu poate atinge un grad de rezonabilitate suficient raportat la comparabilitatea profesiilor juridice în cauză şi la art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi recunoaşterea perioadei în care au profesat în funcţia de consilieri juridic, ca şi vechime pentru participarea la concursul de promovare în instanţa imediat superioară.
În Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008, instanţa a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea cauzei şi prin sentinţa civilă nr. 163 din 4 decembrie 2008 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 75/2008, întrucât acţiunea introductivă nu face obiectul salarizării magistraţilor şi personalului auxiliar.
Reglementând o competenţă excepţională prin OUG 75/2008 legiuitorul a avut în vedere acele cereri care au ca obiect drepturi de natură salarială a personalului din justiţie, dispoziţiile menţionate fiind de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie altor situaţii.
La rândul său şi Tribunalul Mehedinţi secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 506 din 13 martie 2009a declinat competenta de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că Legea nr. 317/2004 instituie, prin dispoziţiile art. 29, o competenţă specială privind hotărârile C.S.M. referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor, care pot fi atacate cu recurs la secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că în această materie, legiuitorul a înţeles să deroge de la normele de competenţă materială generală şi să stabilească o normă specială în toate ipotezele avute în vedere.
Chiar dacă instanţa de faţă nu a fost sesizată cu o cerere de recurs formulată de reclamante împotriva hotărârii Plenului C.S.M. prin care au fost respinse contestaţiile împotriva refuzului de admitere a cererilor de înscriere la examenul de promovare efectivă în funcţii de execuţie organizat la data de 05 octombrie 2008, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi calitatea de judecător a reclamantelor, s-a apreciat că este incidentă una din ipotezele normei speciale, competenţa materială neputând fi modificată prin formularea acţiunii într-un anumit fel şi prin ocolirea procedurilor expres prevăzute de lege.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1900/101/2009, iar reclamanta E.L.V. a depus Concluzii scrise şi copia Deciziei nr. 785 din 12 mai 2009 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Tribunalul Mehedinţi, în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, a invocat prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004, chiar dacă nu a fost sesizată cu o cerere de recurs împotriva hotărârii Plenului C.S.M.
Într-adevăr, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Acest text este o normă de excepţie şi pentru a fi aplicabilă, pentru a fi competentă secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se cere să se conteste:
- o hotărâre a Plenului C.S.M.;
- hotărârea să vizeze „cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor".
Numai dacă sunt îndeplinite aceste condiţii cumulativ se poate considera că sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
În speţă, nu se contestă nici o hotărâre a Plenului C.S.M. care să vizeze cariera şi drepturile reclamantelor care, într-adevăr, îndeplinesc funcţia de judecător ci au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.J., C.S.M. şi Tribunalul Mehedinţi, obligarea acestora să le recunoască vechimea de consilier juridic ca vechime în funcţia de judecător, în sensul prevăzut de art. 44 din Legea nr. 303/2004.
Chiar reclamantele au arătat că s-au înscris la examenul de promovare organizat la 5 octombrie 2008 dar cererile le-au fost respinse.
Pentru organizarea şi desfăşurarea acestui concurs s-au prevăzut etape legate de înscrierea candidaţilor, de contestarea respingerii candidaturii, iar reclamantele, dacă ar fi dorit puteau folosi căile prevăzute în Regulamentul concursului şi puteau contesta chiar hotărârile C.S.M., dar, în prezenta cauză nu se contestă asemenea hotărâri, astfel că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Calea folosită de reclamante nu poate fi considerată recurs în condiţiile în care nu se contestă o hotărâre a Plenului C.S.M. prin care să se fi analizat cererile reclamantelor pentru că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, este, în cazul aplicării art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, instanţă de recurs, hotărârea sa fiind irevocabilă.
De aceea, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi alte drepturi de asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi trimite cererea formulată de C.S.N., E.L.V. şi O.C.M. Tribunalului Mehedinţi, secţia de asigurări sociale spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3451/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
