ICCJ. Decizia nr. 3469/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3469/2009
Dosar nr. 3906/2/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3410 din 9 decembrie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamanta M.V.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind rămasă fără obiect în ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtului la evaluarea imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii şi, respectiv, ca fiind prematur formulată în ceea ce priveşte petitele prividn emiterea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi plata efectivă a acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâta a făcut dovada predării dosarului spre evaluare, după finalizarea etapelor procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmând a fi emisă şi Decizia reprezentând titlul de despăgubire, iar plata efectivă a despăgubirilor se face de către Autoritatea Naţională după depunerea opţiunii persoanei îndreptăţite, fie pentru plata în numerar, fie pentru acţiuni la Fondul Proprietatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o pentru nelegalitate, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivat de faptul că prima instanţă nu s-a pronunşat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor din cererea de întregire a acţiunii reclamantei.
A fost apreciată ca fiind greşită şi soluţia de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8 lei, în condiţiile în care s-a arătat la primul termen de judecată că dosarul a fost transmis spre soluţionare, iar Comisia Centrală este o entitate fără personalitate juridică şi fără buget propriu.
Recursul nu este fondat.
Prin considerentele cu caracter decisiv ale hotărârii atacate s-a statuat în mod expres că plata efectivă a despăgubirilor se face de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, prin valorificarea acesteia în condiţiile stabilite de capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată prin OUG nr. 81/2007, iar faptul că prin dispozitivul hotărârii nu s-a indicat expres soluţia de respingere a petitului privind plata despăgubirilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei-recurente nu este de natură să o prejudicieze în vreun mod, recursul fiind practic lipsit de interes sub acest aspect.
De asemenea, raportat la soluţia dată primului capăt de cerere şi în temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., s-a stabilit în mod corect în sarcina recurentei-pârâte obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, pârâta fiind indiscutabil „căzută din pretenţii", în sensul acestui test de lege, în condiţiile în care transmiterea dosarului spre evaluare s-a făcut ulterior sesizării instanţei.
În consecinţă, nefiind incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 3410 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3468/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3473/2009. Contencios → |
|---|
