ICCJ. Decizia nr. 3477/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3477/200.
Dosar nr. 1083/33/200.
Şedinţa public de la 23iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2008 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21599 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, cu consecinţa recunoaşterii calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, a respins acţiunea reclamantului A.I. ca tardiv introdusă. Această sentinţă a fost casată în întregime prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2498 din 17 iunie 2008, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.
Pe parcursul procedurilor desfăşurate în faţa Curţii de Apel Cluj, astfel reinvestită cu judecarea cauzei, reclamantul A.I. a decedat, instanţa fată de această situaţie, constatând că, deşi actul administrativ atacat a fost emis de pârâtă la cererea reclamantului în nume personal, soţia supravieţuitoare are la rândul ei un drept propriu, recunoscut de dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 105/1999, a admis continuarea judecăţii în persoana soţiei supravieţuitoare, însă sub o calitate diferită de cea a soţului decedat sub aspectul drepturilor pe care legea le recunoaşte.
Prin sentinţa civilă nr. 26/2009 din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis contestaţia formulată de A.S., succesoarea în drepturi în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi a anulat Hotărârea nr. 21599 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile aferente soţului decedat, refugiat în perioada 15 martie 1944 -15 februarie 1945 şi să-i acorde acesteia drepturile băneşti prevăzute de OUG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 14 noiembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, petentul A.I. a fost nevoit ca din motive etnice, în luna martie a anului 1944, să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autorităţile hortyste şi să se refugieze împreună cu părinţii săi, din satul Dretea com. Mănăstireni, jud. Cluj, în satul Dîngău Mare, com. Căpuşu Mare, jud. Cluj, localitate care în acea perioadă aparţinea de România, de unde s-a reîntors în luna februarie 1945 în localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, faptul că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să recunoască un interval de refugiu pentru soţia supravieţuitoare, având în vedere că aceasta ca urmaş al persoanei ce a suferit în mod efectiv persecuţia, beneficiază de o indemnizaţie stabilită de lege la o sumă fixă şi nu de una calculată în raport cu fiecare an de refugiu, ca în cazul titularului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din OUG nr. 105/1999, astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 189/2000, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a)-e) şi g), - din aceeaşi lege - va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată, curtea de apel făcând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei şi a probatoriului administrat, a stabilit că: reclamantul A.I., (decedat în cursul derulării procedurilor de judecată) a avut calitatea de refugiat în înţelesul Legii nr. 189/2000 pentru perioada 15 martie1944 -15 februarie 1945; că soţia supravieţuitoare a acestuia are la rândul său un drept propriu, recunoscut de dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 105/1999, astfel încât în mod temeinic şi legal, a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască reclamantei A.S., în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.I. drepturile băneşti prevăzute de OUG nr. 105A999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 14 noiembrie 2008 (data formulării cererii de continuare a judecăţii formulată de soţia supravieţuitoare).
Având în vedere faptul că instanţa de fond a obligat aşadar, pârâta la recunoaşterea drepturilor reclamantei, ca soţie supravieţuitoare a defunctului A.I., astfel cum sunt aceste drepturi stabilite prin lege, criticile recurentei privind nelegalitatea soluţiei adoptate, sunt în mod vădit netemeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 26 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3478/2009. Contencios → |
|---|
