ICCJ. Decizia nr. 3501/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3501/2009
Dosar nr. 6300/2/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 404 din 4 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 aprilie 2004 – 2005 şi, totodată, a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 2004-2005, având în vedere că în această perioadă şi până la data de 01 ianuarie 2007, drepturile salariale solicitate au fost suspendate, iar cursul prescripţiei a fost întrerupt pe perioada cât a fost suspendat.
Pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului gradului, ca părţi componente ale salariului funcţionarului public este existenţa unor dispoziţii date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d), atribuţie ce revine legiuitorului şi nu puterii judecătoreşti.
În condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului şi a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune , pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanţă ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curţii Constituţionale nr. 820/2008, în sensul că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative şi nu au nici competenţa de a se substitui legiuitorului ori executivului în privinţa acordării efective a unii drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii P.T., ş.a., au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte va examina cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată, din oficiu, excepţie pe care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. d) cererea de recurs„ va cuprinde sub sancţiunea nulităţii semnătura".
Prin Decizia nr. XXXIX/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „Dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) raportate la art. 316 C. proc. civ. se interpretează în sensul că: Cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii. Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.".
Conform dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ.: „Lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare …".
În cauză, cererea de recurs a fost înregistrată la data de 23 martie 2009, fără a fi semnată şi ştampilată.
Legea nu impune un termen limită pentru invocarea excepţiei lipsei semnăturii, aceasta fiind un element esenţial al cererii şi al desfăşurării procesului, astfel că poate fi invocată pe tot parcursul judecăţii.
Din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că recursul nu este ştampilat şi semnat.
Prin urmare, având în vedere faptul că lipsa semnăturii şi ştampilării recursului nu a fost complinită până la data de 24 iunie 2009, când dezbaterile au fost declarate închise, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată, din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de P.T., ş.a., împotriva sentinţei civile nr. 404 din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3495/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3504/2009. Contencios → |
|---|
